Decizia CCR nr. 86/2024Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, referitor la prevederile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, că sunt neconstituționale întrucât procedura de cercetare disciplinară prealabilă nu este reglementată detaliat în Legea nr. 317/2004, astfel încât să ofere magistratului cercetat garanția că va fi supus unei proceduri legale, echidistante, imparțiale și transparente. În acest sens, se arată că nu sunt reglementate activitatea propriu-zisă a inspectorilor judiciari și modul de desfășurare a acesteia, respectiv regulile administrative în baza cărora se desfășoară cercetarea prealabilă. Textul prevede dreptul magistratului de a lua cunoștință, anterior ascultării, de toate actele cercetării, dar nu reglementează administrarea actelor de cercetare, creându-se posibilitatea de a fi depuse la dosar acte/probe culese nelegal de inspectorii judiciari pentru dovedirea faptei și a vinovăției magistratului. Este prevăzut dreptul magistratului cercetat de a da o declarație în fața inspectorilor judiciari, putând refuza, fără însă a fi reglementat expres și dreptul la apărare al acestuia, în faza de cercetare disciplinară prealabilă. Vidul legislativ generat de faptul că legiuitorul a omis să reglementeze în detaliu procedura de urmat pentru realizarea scopului procedurii de cercetare disciplinară creează premisele desfășurării procedurii de către Inspecția Judiciară după reguli nescrise, subiective, arbitrare și abuzive, cu încălcarea tuturor drepturilor și garanțiilor constituționale. Se susține că dispozițiile criticate sunt neclare, imprecise și nepredictibile, întrucât nu sunt reglementate regulile administrative care trebuie respectate pe parcursul procedurii, nu se prevede dacă verificarea apărărilor magistratului cercetat se face numai în baza actelor de cercetare îndeplinite de inspectorii judiciari sau și în baza probelor pe care acesta le poate administra, nu sunt reglementate obligația corelativă a Inspecției Judiciare de a administra sau de a respinge motivat probele propuse în apărare de către magistratul cercetat și nici regulile administrative aplicabile. Nu este reglementată nici situația în care magistratul cercetat se află în imposibilitate obiectivă de a da o declarație și de a propune probe în apărare, nefiind stabilite măsurile care pot fi luate de inspectorii judiciari pentru a asigura în mod real și efectiv realizarea acestui drept. Nu se stabilește clar și precis dacă sintagma „toate actele de cercetare“ se referă exclusiv la înscrisurile cu valoare probatorie sau are în vedere și activitatea administrativă desfășurată de inspectorii judiciari anterior și/sau ulterior începerii cercetării prealabile, consemnată în procesele-verbale care sunt întocmite potrivit Regulamentului Inspecției Judiciare, atât în faza verificărilor prealabile, cât și pe parcursul cercetării disciplinare administrative. Nu se prevede care sunt mijloacele de probă care pot fi administrate în cadrul procedurii prealabile și nici care sunt regulile privind administrarea lor, persoanele care pot administra probele, până la ce moment al procedurii pot fi administrate, eventual, sub sancțiunea decăderii; nu este interzisă expres posibilitatea inspectorilor judiciari de a acționa în interesul autorului sesizării prin administrarea, din oficiu, a probelor necesare pentru verificarea acuzațiilor, interdicție care este necesară pentru a asigura Inspecției Judiciare posibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile în mod obiectiv, echidistant și imparțial, fiind evident că, atunci când administrează probe din oficiu în interesul autorului sesizării, se transformă într-un adevărat apărător al acestuia, deși atribuțiile sale trebuie să fie limitate exclusiv la verificarea acuzațiilor în baza probelor produse de titularul sesizării. ...