Decizia CCR nr. 75/2024Punctul 24

24. Se susține, de asemenea, că reglementarea este în contradicție cu art. 872 din Codul civil, cu referire la exercitarea dreptului de concesiune, care menționează că sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul nu poate înstrăina și nici nu poate greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile destinate ori rezultate din realizarea concesiunii și care trebuie, potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la încetarea, din orice motive, a concesiunii. Or, în reglementarea actuală, subconcesionarea pare a fi tocmai o grevare a bunului dat în concesiune, subsecvent regimului concesiunii. De altfel, aceasta era și rațiunea pentru care se interzicea în mod expres subconcesionarea în Codul administrativ, fiind în contradicție în sine cu atributele proprietății publice definite în Codul civil și noțiunea de răspundere a părților contractuale. Se pune astfel problema față de cine va răspunde subconcesionarul - față de cel care a subconcesionat sau față de autoritatea publică. Astfel, modificarea făcută nu se corelează cu ceea ce prevede Codul civil în materie, care enumeră drepturile reale referitoare la proprietatea publică. Între aceste drepturi nu este prevăzută subconcesiunea. În aceste condiții, este evident că propunerea legislativă votată încalcă principiul securității juridice și principiul legalității, statuate de art. 1 alin. (5) din Constituție. ...