Decizia CCR nr. 49/2024Punctul 7

7. În acest context, susține că o reglementare similară cu dispozițiile art. 238 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 207/2015 nu se regăsește și în cazul persoanelor juridice, doar persoanele fizice beneficiind astfel de o protecție a patrimoniului lor în cazul executării silite. Așa fiind, instanța apreciază că nu se justifică crearea unor diferențe din punct de vedere obiectiv între situația patrimonială a debitorului persoană fizică și cea a debitorului persoană juridică în contextul în care aceasta din urmă funcționează cu scopul de a desfășura o activitate lucrativă, în vederea obținerii unui profit, iar executarea silită în bloc a întregului său patrimoniu activ, chiar și a bunurilor destinate exercitării profesiei poate fi de natură să îi afecteze activitatea sau chiar existența juridică. Arată că scopul principal al executării silite este îndestularea creditorului prin valorificarea bunurilor debitorului acestuia în vederea reparării prejudiciului cauzat și neexecutat benevol. Or, crearea unui tratament juridic diferit între debitori, în situații similare, doar pe baza diferenței debitor persoană fizică - persoană juridică este apreciată ca fiind nejustificată de către instanța de judecată. ...