Decizia CCR nr. 737/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că sintagmele „licitație publică“, „înțelegere între participanți“, „preț deturnat“ nu sunt definite de către legiuitor, astfel că acestea sunt lipsite de claritate și previzibilitate. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, aceasta trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului. Arată că, în legislația românească, sunt reglementate o multitudine de proceduri de licitație, fără a se putea deduce la care dintre acestea se referă textul de lege criticat. În cazul procedurilor de licitație ce privesc persoane de drept privat și bunurile acestora statul nu poate interveni dacă particularii nu se consideră prejudiciați. Mai mult, în cazul licitațiilor prevăzute de Codul de procedură civilă, procedurile se desfășoară sub controlul instanței de executare, persoanele care se consideră prejudiciate de un preț denaturat având la dispoziție exclusiv calea contestației la executare în termenele și condițiile prevăzute de dispozițiile procesual civile, organele de urmărire penală neavând competența să intervină cu privire la acest aspect. În continuare, fac referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului în materie. Astfel, dispozițiile de lege criticate sunt lipsite de claritate, previzibilitate și accesibilitate, întrucât din modul de definire a infracțiunii prevăzute de art. 246 din Codul penal nu poate fi determinat cu exactitate înțelesul sintagmei „înțelegerea între participanți pentru a denatura prețul de adjudecare“, deci conduita care definește elementul material al infracțiunii. ...