Decizia CCR nr. 709/2023Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că Legea nr. 176/2010 instituie norme clare, precise și previzibile privind asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, cu consecințele nerespectării lor și că, prin modul în care a fost incriminată infracțiunea analizată, aceasta constituie o formă specială a infracțiunii de fals în declarații. Se menționează că norma de incriminare reglementată prin textul criticat este o normă incompletă care se completează cu dispozițiile art. 326 din Codul penal doar cu privire la tratamentul sancționator. Se arată, de asemenea, că autorul excepției face confuzie între sensul noțiunii de „beneficiar de contract“ și al celei de „beneficiar al unui serviciu efectuat de beneficiarul de contract“, în speță fiind vorba despre soția acestuia. Or, conform legii, acești beneficiari de contract sunt instituțiile publice care încheie acele contracte finanțate din bugetul statului, fie că este vorba despre bugetul local sau de cel central, și indiferent dacă este vorba despre bugetul național sau cel din fonduri externe. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, se arată că acestea nu pot fi aplicate în cauză, întrucât dispoziția legală criticată reprezintă o normă de drept substanțial, iar garanțiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procedural. ...