Decizia CCR nr. 667/2023Punctul 7

7. Autorii excepției subliniază faptul că, potrivit legii, chiriașii care sunt titulari de contracte de închiriere asupra unor imobile preluate de la alte categorii de persoane decât cele fizice nu ar putea dobândi în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 aceste imobile în proprietate, iar o atare exceptare reprezintă o măsură discriminatorie, existând un tratament juridic diferențiat pentru chiriașii care folosesc imobile preluate de la persoane fizice și cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane, în contextul în care chiriașii care folosesc cu titlu de chirie imobile preluate de la persoane fizice, precum și cei care folosesc imobile preluate de la alte categorii de persoane sunt în aceeași situație, cât timp acestea au destinația de locuințe și cât timp ele nu mai pot fi restituite în natură. Diferența dintre cele două categorii de chiriași este că, potrivit interpretării, considerate de autorii excepției ca fiind neconstituțională, pot opta pentru cumpărare doar cei care folosesc imobile preluate de la persoane fizice, fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru care cealaltă categorie nu ar putea opta în același sens. Mai mult decât atât, criteriul esențial ar trebui să fie cel al imposibilității restituirii în natură, prin acestea fiind protejate așadar persoanele îndreptățite (fie ele fizice sau juridice sau de altă categorie), neexistând așadar nici măcar o măsură de protecție suplimentară pentru alte persoane decât cele fizice, în încercarea de justificare a negării dreptului de cumpărare chiriașilor, care ar putea opta pentru cumpărare doar în măsura în care restituirea în natură nu mai este posibilă. Autorii excepției susțin că ar putea fi înțeles un asemenea tratament diferențiat în măsura în care, pornind de la modalitatea de reglementare distinctă a procedurii de acordare a despăgubirilor, în cadrul altor legi speciale s-ar fi prevăzut același drept și pentru persoanele chiriașe, care folosesc alte bunuri decât cele preluate de la persoane fizice (exemplu fiind Ordonanța Guvernului nr. 94/2000 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile). Aceștia apreciază că, în realitate, este vorba despre o omisiune legală ce creează premisele unui tratament discriminatoriu pentru persoane aflate în situații comparabile, care trebuie sancționat cu eliminarea sintagmei ce generează această situație. ...