Decizia CCR nr. 667/2023Punctul 8

8. În ceea ce privește contrarietatea reglementării criticate cu dispozițiile art. 26 alin. (1) din Constituție, autorii excepției arată că prin prisma acestor norme constituționale statul are obligația de a ocroti viața privată a cetățenilor, obligație care trebuie respectată și sub aspectul legiferării. Or, prin denegarea posibilității de a cumpăra apartamentele pe care le închiriază de aproape 20 de ani, autorii excepției susțin că li se încalcă dreptul la viață privată, neavând posibilitatea continuării traiului obișnuit. Arată că prin măsura înstrăinării acestor imobile către chiriași, cu titlu general, legiuitorul a avut în vedere un scop social determinant, în sensul de ocrotire a vieții private a chiriașilor, respectiv de asigurare a continuității unui nivel de trai constant. Cu toate acestea, prin reglementarea criticată, cu toate că în baza Legii nr. 112/1995 au fost încheiate contracte de închiriere și cu privire la imobile care nu au fost preluate de la persoane fizice, chiriașii care au avut șansa de a folosi spații preluate de la persoane fizice își pot vedea ocrotită viața privată prin cumpărarea imobilului în care au locuit de o viață. În schimb, chiriașii care folosesc bunuri care nu au fost preluate de la persoane fizice se vor confrunta cu o expunere a vieții private, stând tot timpul sub semnul îndoielii, deoarece niciodată nu ar putea beneficia de dreptul de cumpărare al imobilului, în mod cu totul nejustificat. ...