Decizia CCR nr. 609/2023Punctul 14

14. De asemenea, Curtea observă că, prin Sentința penală nr. 842 din 20 mai 2019, pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în Dosarul nr. 11.023/3/2019, instanța de judecată a apreciat că temeiul contestației la executare sunt dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cu motivarea că pedeapsa aplicată condamnatului nu mai poate fi executată pe teritoriul României și calificând-o ca fiind o cauză de stingere a executării pedepsei, deși autorul excepției susține că, în realitate, temeiul contestației la executare sunt dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, a stabilirii temeiului contestației la executare, autorul excepției susține că în cauzele care au ca obiect modificarea pedepsei pentru acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, precum și în contestațiile la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) , b) și c) din Codul de procedură penală se impune participarea procurorului D.I.I.C.O.T., întrucât nu vizează executarea pedepsei, ci incidente cu privire la punerea în executare a hotărârilor penale definitive, în unele dintre aceste proceduri fiind evocat fondul cauzei, iar în altele, deși nu se pun în discuție aspecte care privesc fondul cauzei, vizează totuși asemenea aspecte, care, fiind incomplete, sunt stabilite pe calea contestației la executare. Pe de altă parte, în opinia formulată cu privire la excepția de neconstituționalitate, instanța de judecată susține că argumentele autorului excepției nu pot fi reținute, întrucât contestația la executare nu antamează niciodată fondul, deoarece altfel ar fi inadmisibilă. De asemenea, apreciază că nicio altă procedură din cele prevăzute în titlul V din Codul de procedură penală nu solicită o anumită specializare a procurorului. ...