Decizia CCR nr. 518/2023Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care susține că dispozițiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 contravin prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 21 alin. (1) , (2) și (4) din Constituție. Prin lipsa de claritate, precizie și previzibilitate, textul legal criticat încalcă principiul securității juridice, care trebuie să asigure o protecție reală a destinatarului unei normei împotriva abuzului. Or, prin stabilirea caracterului definitiv al hotărârii prin care consiliul baroului soluționează contestația formulată împotriva deciziei decanului baroului prin care acesta rezolvă reclamațiile privind onorariile avocaților se îngrădește accesul la instanțele judecătorești și se favorizează abuzul în cadrul acestei structuri profesionale, în condițiile în care contestația nu ajunge în fața organului superior de conducere - UNBR -, iar soluționarea acesteia are loc doar pe baza unei anumite cutume, și nu în temeiul unor norme procedurale care să stabilească în mod transparent termene, limite, condiții și modalități de soluționare. Arată că trimiterea la normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 - lege generală - pentru exercitarea accesului la justiție nu este decât o speculație forțată, deoarece este inacceptabil ca legea specială a profesioniștilor dreptului - Legea nr. 51/1995 - să nu prevadă o reglementare specială cu privire la exercitarea căii de atac în cazul contestațiilor sau reclamațiilor privind onorariile. Or, legea specială nu numai că nu cuprinde o astfel de normă, dar prin noțiunea „definitivă“ interzice în mod clar accesul la justiție, motiv pentru care autorul excepției susține că, în cazuri similare cu al său, instanțele de judecată au respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată împotriva hotărârii consiliului baroului. ...