Decizia CCR nr. 518/2023Punctul 27

27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu pot fi reținute nici criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, invocate sub aspectul neclarității și lipsei de previzibilitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995. Legea nr. 51/1995, lege specială, prevede în mod explicit caracterul definitiv al hotărârii consiliului baroului, fără a avea însă semnificația interzicerii accesului la justiție, astfel că rămâne deschisă calea controlului judiciar exercitat potrivit dreptului comun - în acest caz, reglementat de Legea nr. 554/2004. Faptul că această cale de acces la justiție nu este reglementată în mod expres, printr-o normă de trimitere, în cuprinsul Legii nr. 51/1995 sau că prin același act normativ legiuitorul nu a prevăzut o procedură specială de contestare jurisdicțională - așa cum pretinde autorul excepției - nu poate fi convertit într-un viciu de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995, din moment ce dreptul de acces la justiție nu este afectat în substanța sa, astfel că aceste aspecte devin chestiuni de apreciere și oportunitate ce intră în sfera de competență a legiuitorului. Cât privește nivelul de previzibilitate al normelor legale criticate, Curtea reamintește că normele juridice se caracterizează printr-un anumit grad de generalitate, necesar asigurării supleței în scopul adaptabilității și aplicării acestora la situații de fapt prin operațiunea inerentă de interpretare juridică, operațiune care, dată fiind calificarea destinatarilor normei criticate în cazul de față, de profesioniști ai dreptului (avocați, pe de o parte, și judecători, pe de altă parte), se prezumă în mod rezonabil că nu ridică dificultăți. ...