Decizia CCR nr. 394/2023Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prin reglementarea modului de stabilire a contribuției prevăzute în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011, contrar dispozițiilor legale în vigoare, și prin oferirea posibilității președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) de a emite ordine prin care să stabilească valoarea consumului total trimestrial (CTt) și a procentului „p“ are loc o depășire a atribuțiilor conferite de lege CNAS și președintelui CNAS. Prin emiterea adreselor care comunică valoarea procentului „p“ și a consumului total trimestrial nu se depășesc doar competențele prevăzute de ordonanța de urgență în sarcina CNAS, care conferă acesteia doar atribuții de comunicare și transmitere, ci și dispozițiile art. 139 alin. (1) din Constituție, întrucât CNAS își arogă dreptul de stabilire a procentului „p“. Or, potrivit normei constituționale, impozitele, taxele și alte venituri ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. În literatura de specialitate s-a reținut că din formularea „numai prin lege“ se deduce că este de neconceput să se stabilească impozite, taxe sau alte contribuții la bugetele de stat prin hotărâri ale Guvernului sau, mai grav, prin ordine ale miniștrilor. Numai legea, adică actul juridic votat de Parlament, stabilește contribuțiile financiare sub formă de impozite și taxe către bugetele centrale, adică bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat. Formularea categorică a textului constituțional, respectiv folosirea adverbului „numai“, care indică exclusivitatea, conduce în mod categoric la teza care exclude delegarea în această materie. Din acest motiv, legea nu poate să lase la latitudinea Guvernului sau a ministrului de finanțe stabilirea impozitelor, a taxelor ori a altor contribuții la bugetul de stat sau la bugetul asigurărilor sociale de stat, dispozițiile legale care îngăduie asemenea delegări fiind neconstituționale. ...