Decizia CCR nr. 199/2023Punctul 23

23. În continuare, analizând critica autorului excepției, instanța de contencios constituțional constată că, în realitate, acesta nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci este nemulțumit de soluția legislativă pe care a ales-o legiuitorul în materie penală în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul judecării recursului, urmărind modificarea și completarea acestei dispoziții legale în sensul eliminării obligației de plată a acestor sume atunci când recursul este respins. Or, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 427 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 17 octombrie 2019, paragraful 28), a accepta susținerea autorilor excepției ar echivala cu subrogarea Curții Constituționale în sfera de competență a legiuitorului, încălcând astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așadar, Curtea a constatat că, astfel cum sunt formulate, criticile aduse prevederilor legale invocate nu reprezintă o problemă de constituționalitate, soluționarea acestora excedând competenței Curții Constituționale. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate apare ca fiind inadmisibilă. ...