Decizia CCR nr. 92/2023Punctul 17

17. Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că dispozițiile art. 219 alin. (1) din Codul penal au o formulare clară și previzibilă, iar împrejurarea că legiuitorul nu a definit sintagma criticată nu are semnificația unui viciu de neconstituționalitate, sensul acesteia fiind determinat prin raportare la înțelesul comun al cuvintelor care o compun. Instanța subliniază că nu există o obligație a legiuitorului de a oferi definiții pentru orice termen sau sintagmă utilizată în cuprinsul normelor de incriminare, atâta vreme cât înțelesul acestora poate fi stabilit de orice persoană cu pregătire medie, astfel încât să prevadă, într-o măsură rezonabilă, care sunt consecințele unui act determinat. În continuare, arată că relativ la înțelesul sintagmei „natură sexuală“ nu se pune problema analogiei, ci a identității de interpretare, deoarece această sintagmă nu poate avea un înțeles într-o normă de incriminare și un alt înțeles într-o altă normă de incriminare. Or, această sintagmă se regăsește atât în textul art. 219, cât și în textul art. 221, 222, 223 și 299 din Codul penal, astfel că nu se poate susține imposibilitatea cunoașterii înțelesului acesteia, cu atât mai mult cu cât doctrina și jurisprudența sunt constante în acest sens, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție care se referă la înțelesul sintagmei „acte de natură sexuală“ este pronunțată în anul 2005. ...