Decizia CCR nr. 92/2023Punctul 18

18. Judecătoria Buzău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Principiul legalității incriminării și pedepsei impune legiuitorului ca dispozițiile actelor normative adoptate să fie suficient de clare și precise pentru a acorda destinatarilor normei posibilitatea reală să înțeleagă, pe de o parte, conduita de urmat, inclusiv prin apelarea la persoane cu pregătire de specialitate în domeniul juridic, iar, pe de altă parte, sancțiunea la care se expun în cazul încălcării dispozițiilor legale. Acest principiu de drept constituțional nu impune ca legiuitorul să apeleze la enumerări exhaustive, lucru care, de altfel, nu ar fi de dorit, având în vedere dinamica relațiilor sociale și modificarea constantă a realității sociale. De asemenea, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că noțiunea de „lege“ cuprinsă în conținutul principiului anterior enunțat înglobează atât dispozițiile legale, cât și jurisprudența, instanțele fiind chemate să interpreteze și să aplice legea la situațiile concrete ivite în practică, împrejurare care asigură dezvoltarea progresivă a dreptului penal. Noțiunea de „act de natură sexuală“ utilizată de legiuitor în conținutul dispozițiilor legale criticate este legată de actele sexuale prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 218 din Codul penal, respectiv „raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană“, legiuitorul indicând în mod expres că în cazul infracțiunii de agresiune sexuală este vorba despre alt act de natură sexuală decât cele enumerate în cazul infracțiunii de viol. Așadar, este vorba despre sancționarea oricăror acte de natură sexuală, altele decât cele vizate de art. 218 din Codul penal. În concluzie, instanța judecătorească apreciază că textul legal criticat este formulat în mod clar și inteligibil, reglementând în mod previzibil conduita ce trebuie urmată de către destinatarul normei penale. ...