Decizia CCR nr. 565/2022Punctul 18

18. Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse art. 193 alin. (3) din Codul de procedură penală, se arată că unul dintre principiile care guvernează faza urmăririi penale este caracterul nepublic al acesteia, consacrat la art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală. O parte dintre activitățile specifice care se desfășoară în cursul urmăririi penale au un caracter secret, confidențial, justificat de faptul operativității și eficienței strângerii probelor și luării unor măsuri necesare pentru identificarea autorilor și tragerea la răspundere penală a acestora. Cu toate acestea, trebuie în egală măsură garantat dreptul la apărare al suspectului sau inculpatului, iar Codul de procedură penală conține astfel de garanții, sens în care se menționează, cu titlu de exemplu, dreptul apărătorului suspectului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu excepția situației în care se utilizează metodele speciale de supraveghere ori de cercetare, precum și a percheziției corporale sau a vehiculelor, în cazul infracțiunilor flagrante. Așadar, prevederea criticată nu trebuie privită izolat, ci prin raportare la celelalte prevederi ale Codului de procedură penală, motiv pentru care se apreciază că excepția este neîntemeiată. Pe de altă parte, din analiza criticilor formulate, rezultă că autorul excepției invocă mai ales aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii la cazul concret; or, astfel de aspecte excedează competențelor Curții Constituționale, cu consecința inadmisibilității excepției de neconstituționalitate. ...