Decizia CCR nr. 448/2022Punctul 6

6. Autorul excepției precizează că cererea de intervenție accesorie este admisibilă în principiu doar dacă persoana respectivă poate justifica un interes juridic. Or, dacă i se pretinde să aibă un interes pentru a interveni (în cauza de față fiind vorba despre fostul administrator statutar al societății care este în procedură de insolvență, împotriva căruia se inițiază procedura de angajare a răspunderii patrimoniale, fiind astfel interesat de anularea actului administrativ fiscal ce stabilește marea parte a datoriilor societății), sunt inexplicabile restricția stabilită prin textul de lege criticat și condiționarea dreptului său de a declara recurs de atitudinea celeilalte părți. În realitate, intervenientul nu poate controla sau influența partea în favoarea căreia a intervenit pentru a formula recurs, situație în care condiția impusă de lege este absurdă și încalcă dreptul la un proces echitabil. De asemenea, susține că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție, în cazul în care se interpretează în sensul că, în situația ridicării dreptului de administrare conform legislației în materie de insolvență, administratorul statutar nu ar avea posibilitatea de a interveni în proces și de a declara recurs dacă lichidatorul judiciar refuză. Consideră, totodată, că cele statuate în jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile art. 56 din Codul de procedură civilă din 1865, care conțineau soluția legislativă criticată și în cauza de față, nu mai sunt de actualitate, raportat la specificul speței. ...