Decizia CCR nr. 242/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care sunt aplicabile litigiilor declanșate ulterior încheierii unui contract în temeiul normelor legale ce reglementează în materia achizițiilor publice, întrucât impunerea prin lege a unei sarcini patrimoniale de 1%, respectiv de 2% din valoarea estimată a contractului de achiziție reprezintă o îngrădire a exercitării dreptului de acces la instanță, în condițiile în care valoarea de raportare depășește valoarea obiectului litigiului. Or, majoritatea contractelor de achiziție publică ce au la bază fonduri europene depășește pragurile valorice prevăzute de lege, fără însă ca aceasta să constituie garanția încheierii contractului la valorile respective (prag sau estimare). De asemenea, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este contrar art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, în măsura în care are în vedere litigiile antereferite, pentru care dispozițiile legale criticate impun o sarcină nejustificat de oneroasă pentru accesul la justiție, cu depășirea valorii obiectului litigiului care, în cazul acțiunilor în anulare, nulitate, reziliere, rezoluțiune, se determină prin raportare la valoarea restituibilă, după cum reiese din interpretarea a fortiori a prevederilor art. 3 alin. (2) lit. a) teza a doua și ale art. 8 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În contextul criticilor de neconstituționalitate este menționată jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la accesul liber la justiție și la incidența unor limitări prin instituirea unei taxe judiciare de timbru. ...