Decizia CCR nr. 173/2022Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că instanța de apel nu a dat o corectă interpretare motivelor de apel invocate, arătând, totodată, că nu este de acord cu soluțiile pronunțate până în prezent de Curtea Constituțională, în sensul că o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate ar transforma calea extraordinară de atac a contestației în anulare speciale într-o cale de atac ordinară, întrucât contestația în anulare reprezintă o garanție că părții i se răspunde la motivele de nelegalitate invocate, că primește un răspuns complet la apărările formulate și că procesul său a primit o soluționare completă. Învederează faptul că în situațiile când partea are la dispoziție calea de atac a recursului, în urma soluționării acestuia și în cazul în care recurentului nu i s-a răspuns la toate motivele de nelegalitate invocate prin intermediul recursului, recurentului i se dă posibilitatea exercitării căii de atac a contestației în anulare, tocmai pentru a primi un răspuns complet la toate motivele de nelegalitate invocate. Eficacitatea căii de atac a recursului este asigurată nu doar de acest mijloc procesual, ci, totodată, de calea de atac a contestației în anulare prin care recurentul este asigurat că va primi un răspuns complet la toate apărările sale. Nu aceeași situație există și pentru părțile care au la dispoziție doar calea de atac a apelului, pentru care acestea nu au posibilitatea formulării contestației în anulare. Susține, astfel, că statele semnatare ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt obligate să creeze căi de atac, totuși, dacă o fac, ele au obligația, în temeiul articolului 6 din Convenție, de a asigura respectarea exigențelor unui proces echitabil în căile de atac astfel create. ...