Decizia CCR nr. 133/2022Punctul 6

6. Judecătoria Miercurea-Ciuc apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că obiectul juridic principal al infracțiunii de mărturie mincinoasă este format din relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției și aflarea adevărului, iar obiectul juridic secundar constă în relațiile sociale referitoare la drepturile și interesele legitime ale persoanelor în contextul înfăptuirii justiției și al aflării adevărului. Așa fiind, rațiunea pentru care legiuitorul nu a stipulat printre cauzele de nepedepsire și ipoteza în care se află autorul excepției de neconstituționalitate, aceea a retractării mărturiei mincinoase în cursul judecății unei cauze penale, este aceea că, în faza de urmărire penală, organul judiciar desfășoară o amplă activitate de strângere a probelor pentru aflarea adevărului, potrivit art. 5, art. 100 alin. (1) , art. 306 și art. 309 din Codul de procedură penală, activitate care se poate desfășura în perioade lungi de timp. Astfel, prin raportare la faza urmăririi penale, sunt sancționate doar acele declarații neconforme cu realitatea care au condus la o imixtiune excesivă în viața unei persoane (luarea unor măsuri preventive severe), imixtiune care depășește inconvenientele obiective și inerente pe care le implică participarea într-un proces penal. În schimb, în faza de judecată, necesitatea desfășurării procesului penal într-un termen rezonabil dobândește un caracter imperativ, impunându-se protecția sporită a stabilității acestei proceduri judiciare față de eventualele oscilații în atitudinea anumitor subiecți procesuali (martori, experți, interpreți etc.). Așa fiind, soluția contrară celei criticate de autorul excepției ar face ca dreptul de apreciere al instanței și procesul de formare a convingerii sale să fie afectate de o condiție suspensivă, cea a retractării mărturiilor neconforme cu realitatea; lipsa retractării de către un martor sau un expert a declarației neconforme cu realitatea date anterior influențează în mod negativ aprecierea instanței asupra administrării altor probe în procesul penal. Se arată că s-ar crea astfel premise pentru tergiversarea soluționării cauzei penale, aspect care ar afecta și exercitarea dreptului la apărare de către părțile procesului penal. Se susține, totodată, că, în această situație, desfășurarea judecății ar fi expusă riscului de a dobândi un caracter preponderent aleatoriu, subiecții procesuali fiind liberi să facă declarații neconforme cu realitatea, cu toate efectele negative pe care aceasta le implică în desfășurarea judecății, putând apoi să-și retracteze mărturia înainte de pronunțarea unei hotărâri în cauză. Așadar, se susține că regimul juridic diferit al celor două categorii de făptuitori invocate de autorul excepției are o justificare obiectivă și rezonabilă, dispozițiile legale criticate nefiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Mai mult, se apreciază că reglementarea cauzelor de nepedepsire constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate de autorul excepției ar transforma instanța de contencios constituțional în legiuitor pozitiv, care ar reglementa astfel o nouă cauză de nepedepsire. ...