Decizia CCR nr. 811/2021Punctul 12

12. Tribunalul Dolj - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că dispozițiile art. 16 din Codul de procedură penală reiau în cea mai mare parte cauzele de împiedicare prevăzute anterior la art. 10 din Codul de procedură penală din 1968, așa încât doctrina și jurisprudența dezvoltate în baza acestora rămân de actualitate. Se susține că, potrivit vechii reglementări penale, definiția infracțiunii a avut în vedere echivalența dintre „prevederea în legea penală“ a faptelor și întrunirea în concret a tuturor elementelor de conținut ale incriminării. În prezent, art. 15 alin. (1) din Codul penal, care definește noțiunea de „infracțiune“, face trimitere la vinovăție, ca element distinct al acesteia, motiv pentru care Codul de procedură penală a preluat, la art. 16 alin. (1) lit. b) , elementul vinovăției alături de trăsătura tipicității. Astfel, se va reține că fapta nu este prevăzută de lege în toate situațiile în care lipsește unul dintre elementele de conținut ale infracțiunii, altul decât vinovăția. Prin urmare, cu această excepție, toate situațiile care anterior erau subsumate dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b) , b^1) și d) din Codul de procedură penală de la 1968 se încadrează de lege lata în cazul de împiedicare a exercitării acțiunii penale de la art. 16 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul de procedură penală, în timp ce lipsa vinovăției va fi încadrată în teza a doua a aceleiași norme. ...