Decizia CCR nr. 638/2021Punctul 19

19. Cât privește sensul noțiunii de „corupere“, instanța de control constituțional a pronunțat Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, prin care a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, reținând că acesta este, în mod logic, derivat din noțiunea de „corupție“, a cărei definire, sintetică sau analitico-descriptivă, face obiectul diverselor acte juridice internaționale, europene și naționale. Totodată, Codul penal reglementează, la titlul V al părții speciale, infracțiuni de corupție și de serviciu, iar în cadrul acestui titlu prevede, la capitolul I, intitulat „Infracțiuni de corupție“, fapte precum: luarea de mită (art. 289), darea de mită (art. 290), traficul de influență (art. 291) și cumpărarea de influență (art. 292). Astfel, Curtea a constatat că sensul general al noțiunii de „corupție“ rezultă din ansamblul acestor reglementări și este acela de a oferi sau de a presta servicii din sfera puterii publice sau din cea a mediului privat, în schimbul unor foloase, în general, de natură materială. Totodată, s-a reținut că, strâns legat de aceasta, sensul noțiunii de „corupere“ este acela de a oferi avantaje, de regulă de natură materială, în schimbul unor conduite specifice. Acesta este și sensul folosit de legiuitor în reglementarea, prin art. 272 alin. (1) din Codul penal, a infracțiunii de influențare a declarațiilor. Această dispoziție legală arată, în mod expres, clar, precis și previzibil, că o variantă a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în oferirea sau darea de foloase unei persoane pentru a încerca să o determine sau pentru a o determina să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. ...