Decizia CCR nr. 630/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece nu permite exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și ale art. 457 din Codul de procedură civilă. Se arată că, din posibila interpretare pe care Curtea de Apel Timișoara a dat-o prevederilor de lege criticate, ar rezulta că sentința pronunțată în primă instanță de Tribunalul Timiș și atacată cu recurs de către autoarea excepției ar fi definitivă încă din prima instanță, ceea ce ar exclude de plano posibilitatea de a formula recurs împotriva acesteia. Prin această interpretare echivocă și unilaterală a Curții de Apel Timișoara se încalcă dreptul la un proces echitabil. Autoarea excepției opinează că o normă specială derogă de la norma generală și consideră că, în speță, norma specială este reprezentată de art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 ale cărui dispoziții, pentru a putea fi puse în aplicare, se completează atât cu legea contenciosului administrativ, care prevede posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii pronunțate în primă instanță, cât și cu Codul de procedură civilă, care reglementează cadrul general și principiile după care se desfășoară procesul civil. Sunt invocate considerente din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul accesului liber la justiție, care „implică între altele adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva soluțiilor pronunțate de instanțele de judecată“. ...