Decizia CCR nr. 538/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 732 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt în contradicție cu prevederile art. 935 din Codul civil, deoarece conținutul acestui ultim articol instituie prezumția de proprietate a persoanei care se află în posesia unui mobil, iar primul text instituie prezumția că bunurile mobile aflate la sediul ori la reședința debitorului ori la sediul social sau punctul de lucru al debitorului aparțin acestuia din urmă, până la proba contrară, iar în speță ar trebui să opereze prezumția de proprietate. Se arată că, în procedura urmăririi mobiliare, respectiv a aplicării sechestrului asupra bunurilor debitorului, prevederile criticate instituie o restricție abuzivă a exercitării drepturilor persoanei care este proprietarul unui imobil ce constituie și domiciliul unei persoane care are calitatea de debitor, calitate străină proprietarului imobilului, mai ales că proba trebuie efectuată cu înscrisuri cu dată certă, instanța judecătorească fiind limitată în efectuarea analizei posesiei asupra bunurilor mobile din perspectiva Codului civil. Or, la achiziționarea bunurilor mobile nu se eliberează înscrisuri cu dată certă, ci bonuri fiscale, chitanțe sau facturi. În acest context, se învederează că, în speță, este vorba de o situație în care proprietarul unui imobil a luat în spațiu o persoană care, ulterior, a dobândit calitatea de debitor, iar prin procedura executării silite se poate pătrunde într-un imobil al cărui proprietar nu este debitorul. Prin urmare, toate aceste aspecte sunt contrare prevederilor constituționale care consacră dreptul de acces la instanță și dreptul de proprietate privată, precum și viața intimă, familială, privată și inviolabilitatea domiciliului. ...