Decizia CCR nr. 297/2021Punctul 25

25. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție privind principiul egalității în drepturi, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat nu instituie discriminare între cadrele didactice care lucrează cu normă parțială și în cadrul altui angajator și alte categorii profesionale. Textul de lege criticat face parte din anexa referitoare la personalul din învățământ din Legea-cadru nr. 284/2010, anexă care conține dispoziții specifice acestuia, fără a se putea concluziona în sensul că această modalitate de reglementare ar crea discriminări față de altă categorie socioprofesională, astfel că textul de lege criticat nu instituie nicio discriminare pe criterii sociale. De altfel, Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, la care face referire textul de lege criticat, prevedea la art. 3 alin. (1) că toți salariații din sistemul bugetar care îndeplineau prin cumul, pe lângă funcția de bază, cu o normă întreagă, o altă funcție aveau dreptul la concediul de odihnă plătit numai de la unitatea în care au funcția de bază. ...