Decizia CCR nr. 184/2021Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține că prevederile criticate din Legea nr. 12/1990 încalcă dreptul de proprietate privată asupra fondurilor societății și dreptul la o activitate economică, prevăzute de art. 44 și 45 din Constituție, fiind imprecise și lipsite de previzibilitate, sens în care arată că Legea nr. 12/1990 nu prevede criterii pentru aplicarea sancțiunilor complementare, ceea ce întărește ideea că măsura confiscării este disproporționată. Precizează că măsura confiscării unor bunuri constituie o excepție de la principiul constituțional consfințit în art. 44 alin. (8) , potrivit căruia averea dobândită licit nu poate fi confiscată, iar caracterul licit al dobândirii acesteia se prezumă. În acest context, autoarea excepției susține că „o asemenea măsură este reglementată constituțional doar în cazul săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții, adică în situații constatate, în condițiile legii, ca reprezentând un anumit grad de pericol social. Altfel, confiscarea nu face decât să aducă atingere prezumției de dobândire licită a unor bunuri, așa cum prevede art. 44 alin. (8) din Constituție, ceea ce conduce la concluzia neconstituționalității prevederilor legale care îngăduie o astfel de atingere adusă patrimoniului unei persoane“. ...