Decizia CCR nr. 139/2021Punctul 22

22. Este adevărat că art. 364 alin. (3) din Ordonanța de urgență prevede că „prin legi speciale se pot institui alte excepții de la procedura licitației publice“, însă această normă nu stabilește că prin legi speciale se poate transfera proprietatea privată a statului prin alte acte decât vânzarea, ci faptul că vânzarea se poate realiza fără licitație publică, spre exemplu, prin vânzare directă - a se vedea în acest sens chiar art. 364 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență, care reglementează vânzarea terenurilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, caz în care constructorul are drept de preempțiune, iar prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare. Așadar, alineatul (3) trebuie interpretat sistematic, în contextul articolului din care face parte, și nu izolat. De altfel, terenurile aflate în folosința Camerei de Comerț și Industrie a României, pe care sunt edificate construcții, puteau fi vândute acesteia în mod direct tocmai în temeiul art. 346 alin. (1) și (2) din ordonanța de urgență. Or, legea derogă, pe de o parte, de la aceste texte legale, făcându-le inaplicabile în privința terenurilor aflate în folosința Camerei de Comerț și Industrie a României, pe care sunt edificate construcții, drept care transmiterea dreptului de proprietate privată nu se mai face oneros, ci gratuit, iar, pe de altă parte, terenurile aflate în folosința Camerei de Comerț și Industrie a României, pe care nu sunt edificate construcții, le transmite pur și simplu gratuit în proprietatea acesteia. ...