Decizia CCR nr. 124/2021Punctul 7

7. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că prevederile art. 5 alin. (1) din Codul penal au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțând Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, decizie de interpretare, care a lăsat dispoziția legală controlată în fondul legislativ activ. Reține că, în considerentele deciziei precitate, Curtea Constituțională pune accent pe viziunile diferite ale legilor penale pentru a sublinia faptul că dispozițiile celor două coduri penale nu pot fi combinate. Susține că, în această viziune, intră toate infracțiunile săvârșite de un inculpat și regimul sancționator al acestora, privite individual, precum și tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni, cu privire specială asupra concursului. Subliniază că opțiunea Curții Constituționale este pusă în evidență destul de clar atunci când arată că „nu poate ignora și alte consecințe de sorginte constituțională, cum ar fi exigențele ce țin de lipsa discriminării infractorului, fie ea, în acest caz, pozitivă, care nu numai că justifică, dar impun aplicarea unui tratament identic. Aceasta presupune că suspecții/inculpații care au comis fapte sub imperiul legii vechi, dar care vor fi judecați sub imperiul legii noi trebuie să aibă, în funcție de legea mai favorabilă, o situație juridică identică ori cu cei condamnați anterior potrivit legii vechi, ori cu cei ce vor săvârși infracțiuni potrivit legii noi, nefiind permisă o a treia formă de tratament sancționator ce combină dispoziții din ambele coduri. Prin urmare, pentru a satisface cerințele constituționale ale art. 16 alin. (1) , este interzisă alternarea instituțiilor de drept penal din cele două legi, deoarece, în caz contrar, în aplicarea legii penale mai favorabile s-ar crea o discriminare pozitivă cu consecința creării unui privilegiu pentru infractorul care este judecat în perioada de tranziție a legii“. Reține că, la analiza conformității cu jurisprudența emisă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Scoppola nr. 2, instanța de control constituțional a arătat că „lex mitior trebuie să fie stabilită in concreto, adică judecătorul trebuie să confrunte fiecare lege penală aplicabilă (cea veche și cea nouă) cu faptele specifice cauzei, cu scopul de a stabili care ar trebui să fie pedeapsa în cazul în care se aplică fie legea veche, fie cea nouă. După stabilirea pedepselor care rezultă din legile aplicabile și în lumina faptelor cauzei, trebuie să se aplice legea care este efectiv cea mai favorabilă acuzatului. În concluzie, apreciază că analiza instanței de control constituțional vizează situația acuzatului, iar nu fiecare infracțiune comisă. ...