Decizia ÎCCJ nr. 68/2026 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale A. Jurisprudența comunicată de curțile de apel 20. În vederea examinării îndeplinirii condiției de admisibilitate ce vizează existența unei chestiuni de drept care ridică probleme de interpretare, s-a solicitat instanțelor naționale să comunice dacă pe rolul acestora au fost înregistrate/soluționate cauze vizând chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită. Curțile de Apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, București, Cluj, Constanța, Galați, Iași, Pitești, Ploiești, Oradea, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara au comunicat că nu au fost identificate cauze în curs de soluționare și nici jurisprudență în care să fie dezlegată problema de drept indicată și, pe cale de consecință, nu au fost transmise hotărâri având ca obiect chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită. ... 21. A fost transmisă o singură decizie de către Curtea de Apel Brașov - Decizia nr. 1.044 din 16.10.2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 4.691/62/2013*, care nu vizează în mod direct chestiunea ce face obiectul sesizării de față, deoarece nu privește mecanismul compensării unor creanțe, dar care poate prezenta relevanță din perspectiva faptului că instanța a anulat o decizie de calcul accesorii fiscale, reținând că în mod nelegal acestea au fost calculate asupra unei creanțe de natură civilă deținute de stat în baza unei hotărâri judecătorești. ... 22. Au fost transmise opinii teoretice de către Curțile de Apel București, Galați și Iași, care conțin și centralizarea opiniilor judecătorilor instanțelor arondate, toate opiniile fiind în același sens, respectiv în sensul că asimilarea creanțelor contractuale (stabilite prin hotărâre judecătorească) cu creanțele fiscale, strict în scopul stingerii lor prin compensare, nu le conferă primelor natura juridică de creanțe fiscale. ... 23. Pe cale de consecință, instanțele au considerat că regimul juridic al accesoriilor unei creanțe de natură civilă stinsă prin compensare nu poate fi determinat de Codul de procedură fiscală. Curtea de Apel Iași a concluzionat că aceste creanțe nu pot fi generatoare de dobânzi sau penalități specifice materiei fiscale. ... 24. În același sens au fost exprimate opinii ale judecătorilor din cadrul Tribunalului București, Tribunalului Ialomița, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Teleorman, Tribunalului Vrancea, Tribunalului Iași, Tribunalului Vaslui. ... ... B. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 25. În urma analizării jurisprudenței Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a fost identificată jurisprudență în care să se fi statuat în mod direct asupra ipotezei chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, respectiv asupra schimbării naturii juridice a unei creanțe civile ca urmare a mecanismului compensării, reglementat de Codul de procedură fiscală. ... 26. În ceea ce privește mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate următoarele hotărâri care prezintă interes din perspectiva problemei de drept supuse discuției, respectiv: – Decizia nr. 24 din 24 noiembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați și s-a stabilit că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 182 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în cazul sumelor de restituit rezultate în urma anulării actelor administrative prin care au fost impuse creanțe bugetare rezultate din nereguli, nu se datorează dobânda prevăzută de art. 174 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare. Pentru problema drept ce face obiectul sesizării se impun a fi reținute considerentele de la paragrafele 59, 60, 64-65, 67, 72 și 73 din respectiva decizie. ... – Decizia nr. 16 din 8 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.521/91/2017 și s-a stabilit că: În interpretarea art. 226 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la alin. (1) al aceluiași articol, o hotărâre judecătorească în materie civilă, referitoare la restituirea despăgubirilor acordate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pronunțată în favoarea unei instituții publice finanțate de la bugetul de stat, precum Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, este asimilată, în vederea executării, unui titlu executoriu referitor la creanțe bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale. În interpretarea art. 226 alin. (10) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, prin raportare la art. 227 alin. (8) din același cod, în cadrul executării silite a creanțelor datorate unor instituții publice finanțate de la bugetul de stat, prevăzute de hotărâri judecătorești care nu cuprind obligații de plată a unor dobânzi și penalități de întârziere, organele fiscale nu pot calcula și stabili din oficiu, prin titluri executorii fiscale (în lipsa unor dispoziții ale titlului executoriu trimis spre executare), obligații fiscale accesorii, precum dobânzi și penalități de întârziere. Considerentele hotărârii de mai sus, relevante în ceea ce privește problema de drept ce face obiectul sesizării, sunt cele de la paragrafele 77, 82-86, 89-90, 93-96. ... ... ... ...