Decizia CCR nr. 93/2021Punctul 7

7. Autoarea excepției arată că, spre deosebire de contribuabilii care intră în sfera de aplicare a legii pentru simplul fapt că nu au achitat debitele fiscale impuse, dar în privința cărora efectele anulării vizează înlăturarea unei inechități virtuale care nu s-a materializat încă prin afectarea patrimoniului, contribuabilii care s-au conformat cu bunăcredință obligației legale de plată a obligațiilor fiscale și care au suferit un prejudiciu patrimonial real și nemijlocit sunt, în realitate, cei pe care scopul declarat al legii i-a avut în vedere pentru îndreptarea inechității cauzate în trecut. Cu toate acestea, tocmai contribuabilii care au plătit obligațiile fiscale au fost excluși de la aplicabilitatea legii în versiunea finală adoptată de Parlamentul României. În consecință, tratamentul diferențiat aplicat contribuabililor care au plătit contravine înseși finalității legii, nefiind nici just și nici rezonabil, ci, dimpotrivă, are ca efect direct sancționarea acestora prin obligarea la suportarea efectelor conduitei defectuoase a autorităților statului, doar pentru simplul fapt al plății obligațiilor fiscale, generate de încrederea acestora în prezumția de legalitate a actelor de impunere, care a fost ulterior răsturnată chiar de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 209/2015. În acest context, apreciază că sintagma „și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi“ din cuprinsul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 creează o discriminare între două categorii de contribuabili aflate în situații comparabile, cu încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție. ...