Decizia ÎCCJ nr. 52/2026 (HP)Punctul IV

IV. Punctul de vedere motivat al completului de judecată 21. Membrii completului de judecată învestit cu judecarea cauzei au constatat că, în practică, au fost exprimate opinii diferite în legătură cu problema de drept ce face obiectul cauzei de față. ... 22. Într-o opinie se susține că între infracțiunea de tâlhărie (având ca obiect droguri de risc) și infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“ este un concurs de calificări, urmând a fi reținută doar infracțiunea de trafic de droguri. ... 23. În susținerea punctului de vedere exprimat s-a invocat faptul că, în ipoteza în care infracțiunea de furt are ca obiect material droguri de risc, care nu au fost deținute legal din punctul de vedere al legii penale (spre deosebire de furtul de droguri dintr-o farmacie, dintr-un spital, un depozit sau chiar din custodia poliției, caz în care drogurile sunt deținute cu titlu legal - ordonanța procurorului sau hotărârea judecătorească), este vorba despre o posesie ilegală, ce nu poate face obiectul ocrotirii prin incriminarea faptei de sustragere a unui bun, având în vedere că în patrimoniul unei persoane nu se poate afla un bun care potrivit legii penale este interzis a fi deținut. ... 24. Totodată, infracțiunea de furt a unor droguri de risc de la cel care le-a furat dintr-o farmacie, dintr-un spital, depozit unde erau deținute legal intră într-un concurs de calificări cu infracțiunea de trafic de droguri, doar dacă cel care le-a furat de la hoț nu știa că aceste droguri au la origine o posesie licită. ... 25. În argumentarea punctului de vedere formulat au fost apreciate ca fiind relevante deciziile Curții Constituționale (Decizia nr. 639 din 17 octombrie 2017 și Decizia nr. 127 din 9 martie 2017) în care instanța de contencios constituțional a analizat constituționalitatea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 din punctul de vedere al previzibilității dispozițiilor legale criticate, ca urmare a imposibilității de a determina sfera noțiunii de „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“. Curtea Constituțională a reținut că, având în vedere pericolul social pe care îl presupune, orice operațiune privind circulația drogurilor, care îndeplinește cele două condiții impuse de legiuitor, poate constitui latura obiectivă a infracțiunii reglementate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (paragraful 22 din Decizia nr. 127 din 9 martie 2017). ... 26. Totodată, în doctrină^1 s-a arătat că obiectul juridic al infracțiunii de furt constă în relațiile sociale care ocrotesc poziția fizică pe care un bun mobil o are în sfera patrimonială, iar urmarea imediată este schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului. Or, cu atât mai mult cu cât este vorba de o posesie ilegală, relațiile sociale care ar fi ocrotite prin infracțiunea de furt ar fi doar menținerea poziției fizice pe care bunul o are în sfera patrimonială pentru a se împiedica producerea urmării imediate, și anume schimbarea ilicită a stării de fapt. ^1 În acest sens, Valerian Cioclei - Curs universitar, Drept penal. Partea specială I, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 239 și 248. ... 27. Tocmai această schimbare ilicită a stării de fapt, a poziției fizice a bunului este echivalentă cu „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“, ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de trafic de droguri, rezultând un concurs de calificări între infracțiunea de furt de droguri de risc și trafic de droguri de risc, urmând a se reține în sarcina inculpatului doar infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“, iar cu privire la infracțiunea de tâlhărie urmând a se dispune o soluție doar pentru infracțiunile absorbite, cea de lovire sau alte violențe și cea de violare de domiciliu, infracțiunea de furt fiind în concurs calificat cu infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“. ... 28. În acest context s-a susținut că, în ipoteza în care legiuitorul a dorit ca furtul de bunuri deținute ilegal să fie sancționat atât ca infracțiune de furt, cât și ca infracțiune de trafic cu acel bun, a prevăzut în mod expres acest aspect [a se vedea infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, art. 342 din Codul penal, în care este sancționată atât „orice operațiune privind circulația armelor letale“ etc. (alin. 1), cât și sustragerea acestora (alin. 3)]. ... 29. Potrivit unei alte opinii, în cauză, se impune reținerea unui concurs de infracțiuni, întrucât prin incriminarea infracțiunii de furt (și, subsecvent, prin raportare la infracțiunea de tâlhărie) legiuitorul a urmărit ocrotirea posesiei ca stare de fapt. Astfel, în contextul în care, în concret, un bun se află în posesia unei persoane, legiuitorul ocrotește această posesie, neavând relevanță dacă aceasta poate exercita prerogativele dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor legale. ... 30. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și doctrina identificată^2, autorul făcând referire la doctrina franceză care reține că în acest caz legea penală sancționează atingerea adusă ordinii publice care este similară atât atunci când se sustrage un bun aflat în circuitul civil, cât și în ipoteza în care este furat un bun care este exclus din acest circuit. ^2 A se vedea, cu titlu exemplificativ, S. Bogdan, Drept penal. Partea specială, București, Ed. Universul Juridic, 2007, p. 217; M. Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea specială, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2023, p. 454. ... 31. În cazul bunurilor care se află în posesia ilegală a unei persoane, opinia potrivit căreia sustragerea nu poate conduce la reținerea unei infracțiuni contra patrimoniului, reprezentând „o altă operațiune“, poate conduce la concluzii absurde. În susținerea acestui raționament s-a arătat, cu titlu de exemplu, că în cazul infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor (art. 342 din Codul penal) există atât opinii potrivit cărora aceasta este o infracțiune cu conținuturi alternative, cât și opinii care susțin că infracțiunea este una cu conținut alternativ. Astfel, dacă s-ar accepta o distincție între o armă produsă în mod ilegal sau o armă a cărei serie a fost modificată, pe de o parte, și o armă aflată într-un depozit sau în custodia poliției (ipoteza similară distincției realizată potrivit opiniei anterioare), pe altă parte, concluziile ar fi următoarele: – sustragerea unei arme produse în mod ilegal ar reprezenta doar infracțiunea prevăzută de art. 342 alin. (1) din Codul penal, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 și 5 ani; ... – sustragerea unei arme deținute de un polițist ar conduce fie la reținerea unui concurs de infracțiuni între art. 342 alin. (1) și art. 342 alin. (3) din Codul penal, fie la reținerea unei infracțiuni prevăzute de art. 342 alin. (1) și (3) din Codul penal, în acest caz limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 2 și 7 ani. ... ... 32. Or, sustragerea unei arme a cărei origine nu ar putea fi stabilită dacă este folosită prezintă un grad de pericol social mai mare decât sustragerea unei arme a cărei origine nu poate fi stabilită. În schimb, acceptarea primei opinii ar duce la soluția contrară. ... 33. În același sens s-a susținut că nu se va putea reține vreo infracțiune în sarcina persoanei care sustrage toate țigările de la o altă persoană care deține o fabrică clandestină de țigarete pe teritoriul României [comițând astfel infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal]. ... 34. Este unanim acceptat că, în ipoteza în care persoana care deține drogurile le valorifică prin vânzare, suma de bani astfel obținută poate constitui obiectul material al infracțiunii de furt. Or, cât timp banii reprezintă o valoare patrimonială care ia locul unei alte valori patrimoniale, nu se poate justifica un regim diferit din perspectiva incidenței infracțiunilor contra patrimoniului. ... 35. Caracterul ilicit al posesiei subzistă indiferent dacă drogurile sunt sustrase dintr-o farmacie sau sunt achiziționate/ sustrase de la un distribuitor neautorizat. În acest sens, nu poate fi identificat niciun temei juridic care să justifice o distincție între protecția posesiei provenite dintr-o sursă legală și cea a bunurilor care nu au fost incluse niciodată în circuitul civil. În concret, în niciuna dintre cele două ipoteze cel care deține în fapt bunurile nu ar putea să exercite acțiunea civilă. ... ...