Decizia ÎCCJ nr. 52/2026 (HP)Punctul V

V. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate 36. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. ... 37. Cu privire la problema de drept supusă dezlegării, într-o opinie s-a apreciat că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, aflându-ne în fața unui concurs de infracțiuni (tâlhărie și trafic de droguri) și nu a unei absorbții sau a unui concurs de calificări care să excludă tâlhăria. ... 38. În susținerea acestei opinii s-a arătat că infracțiunea de tâlhărie presupune furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări. Legea penală nu distinge între bunurile aflate în circuitul civil și cele interzise la deținere. Chiar dacă posesia drogurilor este nelegală, ele reprezintă un „bun mobil“ în sens penal. Împrejurarea că obiectul material al sustragerii este constituit din substanțe interzise la deținere, precum drogurile de risc, nu este de natură să înlăture tipicitatea infracțiunii de tâlhărie, întrucât sfera noțiunii de „bun mobil“ în sensul legii penale beneficiază de o autonomie conceptuală evidentă față de dreptul civil, legea penală ocrotind stăpânirea materială efectivă asupra unui lucru, indiferent de titlul sau legitimitatea posesiei victimei asupra acelui bun. ... 39. Deși substanțele stupefiante sunt scoase din circuitul civil din perspectiva legislației civile, ele își păstrează caracterul de bunuri în accepțiunea dreptului penal, deoarece au o existență fizică determinată, sunt susceptibile de apropriere și posedă o valoare economică intrinsecă, fie ea și pe piața ilicită, aspect care justifică protecția posesorului, chiar și a celui nelegitim, împotriva deposedărilor violente realizate de terți. Principiul este acela că nimănui nu îi este permis să sustragă bunuri prin constrângere fizică sau morală, indiferent de natura licită sau ilicită a bunului vizat. În acest sens s-a pronunțat și doctrina (S. Bogdan, Drept penal. Partea specială, București, Ed. Universul Juridic, 2007, p. 217; M. Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea specială, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2023, p. 454). ... 40. Mai mult, excluderea infracțiunii de tâlhărie și reținerea exclusivă a infracțiunii de trafic de droguri ar ignora natura complexă a infracțiunii de tâlhărie, care are un obiect juridic ce protejează nu doar patrimoniul, ci și persoana, integritatea fizică și libertatea psihică ale acesteia, valori sociale care ar rămâne neocrotite sau insuficient ocrotite penal în ipoteza în care s-ar considera că violența exercitată pentru sustragerea unor bunuri ilicite nu intră sub incidența legii penale generale. ... 41. Pe de altă parte, prin incriminarea infracțiunii de trafic de droguri se ocrotește sănătatea publică. Legea nr. 143/2000 nu conține în elementul său material elementul de violență asupra unei persoane. Dacă s-ar reține doar traficul, violența exercitată asupra victimei ar rămâne nesancționată, ceea ce contravine principiilor de bază ale dreptului penal. Starea de nelegalitate a posesiei bunului de către victimă nu înlătură caracterul penal al faptei de a sustrage acel bun prin violență. Infracțiunea de tâlhărie subzistă, deoarece gradul de pericol social este dat de agresiunea asupra persoanei pentru scopuri patrimoniale (chiar dacă patrimoniul este unul ilicit). ... 42. Totodată, s-a susținut că luarea unui bun (drogurile) nu poate să se subsumeze noțiunii de „alte operațiuni“, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000. Un argument în acest sens este și norma prevăzută de art. 342 din Codul penal, care la alin. (1) se referă la „deținerea, portul, confecționarea, precum și orice operațiune privind circulația armelor letale, a munițiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcționarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept“, având astfel aceeași structură precum alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept“. Totuși, la alin. (3) al art. 342 din Codul penal se prevede expres că sustragerea armelor sau muniției prevăzute de art. 342 alin. (1) și (2) este variantă agravată distinctă. Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a considerat că sustragerea se poate încadra în noțiunea de „orice operațiune“ prevăzută de alin. (1) , altfel nemaiavând niciun sens să reglementeze distinct „sustragerea“ la alin. (3) . Aceste „alte operațiuni“ au fost considerate în doctrină că ar putea fi: nerestituirea, în condițiile legii, a unor droguri obținute în mod legal; asigurarea pazei transportului de droguri; schimbul de droguri între consumatori; acțiuni de intermediere a drogurilor etc. ... 43. Într-o altă opinie s-a apreciat că, în situația în care obiectul material al infracțiunii de furt este reprezentat de droguri de risc, suntem în prezența unui concurs de calificări între infracțiunea de furt și infracțiunea de trafic de droguri în modalitatea „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“ (schimbarea ilicită a stării de fapt, a poziției fizice a bunurilor, respectiv luarea pe nedrept a bunurilor deținute fără drept de altă persoană, fiind echivalentă din punct de vedere juridic cu „alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc fără drept“), urmând a se reține în sarcina inculpatului doar infracțiunea de trafic de droguri. ... 44. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că, fiind bunuri scoase din circuitul civil licit, drogurile de risc nu pot constitui obiect material al infracțiunilor contra patrimoniului. În consecință, s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 din Codul penal, fiind exclusă orice formă de concurs de infracțiuni sau de calificări. ... 45. Legea nr. 143/2000 are caracter de normă specială, incriminând în mod larg orice formă de implicare neautorizată în circulația drogurilor, inclusiv dobândirea, preluarea ori însușirea acestora prin orice mijloace. Deposedarea unei persoane de droguri de risc, chiar realizată prin violență, constituie o modalitate concretă de realizare a „altor operațiuni privind circulația drogurilor“, mecanismul concret al obținerii substanțelor fiind lipsit de relevanță pentru existența infracțiunii. ... 46. În aceste condiții, reținerea unui concurs de infracțiuni ar conduce la o dublă sancționare a aceleiași conduite, fără un spor real de pericol social, întrucât infracțiunea specială de trafic de droguri acoperă în mod complet conținutul ilicit al normei de incriminare a infracțiunii prevăzute de art. 233 din Codul penal. Mai mult, scopul urmărit de făptuitor - intrarea în posesia drogurilor și introducerea acestora în circuitul ilicit - este pe deplin reflectat de incriminarea din Legea nr. 143/2000, care protejează o valoare socială de rang superior, respectiv sănătatea publică. ... 47. Prin urmare, având în vedere caracterul special al normei, precum și natura ilicită a unui astfel de bun s-a concluzionat că urmează a se reține doar infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în varianta „alte operațiuni privind circulația drogurilor“, alături, eventual, de celelalte infracțiuni absorbite de infracțiunea de tâlhărie (amenințare, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală). ... ...