Decizia CCR nr. 856/2020Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se susține că textul criticat este clar, precis și previzibil. Este invocată, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, potrivit căreia norma juridică penală trebuie să fie formulată cu precizie, dar, la nevoie, destinatarul legii poate apela la consultanță de specialitate, pentru a înțelege sensul acesteia și a își regla conduita, aspect preluat în jurisprudența Curții Constituționale. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textului criticat, din perspectiva unor critici diferite, dar că argumentele reținute în respectiva jurisprudență rămân valabile. Sunt invocate, totodată, deciziile Curții Constituționale nr. 869 din 23 iunie 2011 și nr. 897 din 17 decembrie 2015, care se referă la noțiunea de „documente inexacte sau incomplete“. De asemenea se face trimitere la art. 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articol de directă aplicare, ce impune statelor obligația de a lua măsuri pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, și se arată că infracțiunea reglementată prin textul criticat se regăsește în cuprinsul Convenției pentru protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene din 1995, convenție transpusă în legislația românească, fiind cunoscută sub denumirea de „Convenția PIF“. Se susține că, spre deosebire de dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. a) din convenția europeană anterior menționată, a căror transpunere o realizează, prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 conțin și sintagma „rea-credință“, care a fost introdusă de legiuitor pentru a contura mai bine latura subiectivă a infracțiunii, respectiv vinovăția cu care aceasta este săvârșită. Se susține că, potrivit art. 1 alin. (2) din aceeași convenție europeană, România are obligația transpunerii acestor dispoziții de drept european. Se susține că restul criticilor formulate de autorul excepției vizează interpretarea și aplicarea legii și că, referitor la acestea, autorul excepției de neconstituționalitate avea posibilitatea de a formula o întrebare preliminară la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. ...