Decizia CCR nr. 806/2020Punctul 27

27. În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 124 din Constituție, Curtea reține că înfăptuirea justiției, în numele legii, are semnificația că actul de justiție izvorăște din normele legale, iar forța lui executorie derivă tot din lege (se vedea Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012). Or, dispozițiile criticate sunt norme de procedură stabilite prin Legea nr. 85/2014 și sunt o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 126, în virtutea cărora competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, coroborate cu cele ale art. 61 alin. (1) , potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Prin urmare, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, iar prevederile art. 42 alin. (1) și alin. (10) din Legea nr. 85/2014 sunt norme de procedură, fiind tocmai o aplicare a prevederilor constituționale care sunt transpuse la nivel infraconstituțional, având în vedere specificul procedurii insolvenței, care este o procedură specială; în consecință, s-a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, respectiv crearea unui cadru unitar, colectiv, concursual și egalitar în care creditorii unui debitor comun să își poată valorifica drepturile împotriva debitorului aflat în stare de insolvență (a se vedea Decizia nr. 182 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, sau Decizia nr. 169 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013), cadru legislativ special în care se înscriu și dispozițiile criticate, astfel că nu se poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 124 din Constituție, iar excepția de neconstituționalitate, din această perspectivă, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. ...