Decizia CCR nr. 820/2020Punctul 6

6. În cazul concret dedus judecății, autorul excepției susține că structura specializată a Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.), prin prepușii săi, i-a creat prejudicii grave în ceea ce privește viața personală, profesională, socială, sănătatea și demnitatea, având în vedere faptul că se află în acest proces din cauza consecințelor produse ca urmare a unor acuzații injuste ale procurorilor D.N.A., colegi ai procurorului participant la acest proces. În acest context, învederează faptul că independența procurorului înseamnă absența oricărei subordonări, iar imparțialitatea sa înseamnă absența oricăror slăbiciuni sau prejudecăți. Așadar, susține că procurorii D.N.A. nu pot fi obiectivi și neutri într-o cauză civilă în care se analizează daune produse prin activitatea culpabilă a prepușilor D.N.A.-ului, ceea ce îi face incompatibili cu calitatea prevăzută de art. 92 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Făcând trimitere la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, unde, la art. 3 alin. (1) lit. c^2), se prevede printre atribuțiile D.N.A.-ului „participarea, în condițiile legii, la ședințele de judecată“, precum și la art. 13 din același act normativ, unde sunt enumerate infracțiunile care sunt de competența D.N.A., autorul excepției susține că prevederile art. 92 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neclare, echivoce și permit unei structuri de parchet ( în acest caz D.N.A) să participe într-un proces civil, printr-un procuror desemnat în compunerea completului, în condițiile în care există un interes direct al acestei structuri în cauză. Așa fiind, autorul excepției apreciază că prevederile criticate din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care permit participarea procurorilor D.N.A. în procesul civil pe care acesta l-a inițiat, întrucât aceștia nu pot fi echidistanți și imparțiali, având un interes direct ca pretențiile sale să fie respinse. ...