Decizia CCR nr. 588/2020Punctul 1.6

1.6. Prin urmare, nici Constituția, nici legea de organizare și funcționare a Curții Constituționale nu au stabilit alte termene de decădere din dreptul de a sesiza jurisdicția constituțională, decât cel incert evocat prin referirea la promulgarea legii de către Președintele României [din art. 146 lit. a) din legea fundamentală]. Termenul de promulgare a legii nu este susceptibil nici de întrerupere și nici de suspendare, iar sesizările adresate Curții Constituționale în interiorul acestui termen incert, de promulgare a legii, sunt admisibile. Aceasta era situația și în cauza de față. În urma reexaminării realizate de Parlament la solicitarea Președintelui României cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/2000 privind aprobarea coșului minim de consum lunar camera primă sesizată a păstrat forma avută de lege înainte de reexaminare, în vreme ce camera decizională a modificat în mod radical concepția generală, titlul și conținutul normativ al legii. Cu privire la toate aceste aspecte, precum și la altele, referitoare la calitatea actului normativ și la competențele decizionale ale autorităților statului, 63 de deputați au sesizat Curtea Constituțională în termen, adică în interiorul celor 10 zile stabilite de alin. (3) al art. 77 din Constituție și, în orice caz, înainte de promulgarea legii. Pe cale de consecință, din punct de vedere procedural, obiecția de neconstituționalitate cu privire la Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 217/2000 privind aprobarea coșului minim de consum lunar era admisibilă pentru că a fost formulată în interiorul termenului de 10 zile prevăzut de art. 77 alin. (3) din Constituție, adică înainte de promulgarea legii. ...