Decizia ÎCCJ nr. 25/2026 (HP)Punctul VI

VI. Jurisprudența instanțelor naționale A. Jurisprudența comunicată de curțile de apel 21. Curțile de apel Galați, Bacău, București, Cluj, Constanța, Craiova, Iași, Ploiești și Timișoara au transmis hotărâri judecătorești relevante cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării, din care au rezultat două opinii. ... 22. Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că verificarea legalității raportului de evaluare nu este condiționată de formularea contestației administrative. ... 23. În argumentarea acesteia s-a reținut că, în ceea ce privește formularea contestației împotriva raportului de evaluare, legea instituie o posibilitate, iar nu o procedură obligatorie de contestare, aspect care rezultă și din sintagma „o pot contesta“ folosită de către legiuitor în cuprinsul art. 20 alin. (1) din anexa nr. 6 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. ... 24. Într-o altă opinie s-a apreciat că verificarea legalității raportului de evaluare se poate face doar după parcurgerea procedurii contestației administrative, etapă ce are caracter obligatoriu. ... 25. În susținerea acestei opinii s-a argumentat că potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (5) din anexa nr. 6 a Codului administrativ, Funcționarul public nemulțumit de rezultatul evaluării performanțelor profesionale individuale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, astfel că legea specială, deși prevede un termen mai scurt, trimite la prevederile Legii nr. 554/2004 în privința modului de a sesiza instanța de contencios administrativ, dar menține obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile. ... 26. În concluzie, s-a avut în vedere că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, ca un fine de neprimire a acțiunii și este obligatoriu a se exercita în termenele prevăzute de lege, astfel încât neîndeplinirea ei este sancționată cu respingerea, ca inadmisibilă, a cererii formulate în contencios administrativ. ... ... B. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție 27. Sub un prim aspect, competența de soluționare a unor astfel de litigii se determină în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza 1 din același act normativ, astfel încât aceasta aparține tribunalului - secția de contencios administrativ și fiscal din raza teritorială în care reclamantul își are domiciliul, recursul fiind de competența curții de apel - secția de contencios administrativ și fiscal. În aceste condiții, la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată jurisprudență relevantă cu privire la problema de drept în discuție. ... 28. De asemenea, nu au fost identificate hotărâri pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare care să vizeze problema de drept supusă dezlegării. ... ... ...