Decizia CCR nr. 505/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat încalcă prezumția de nevinovăție, prin faptul că cercetarea judecătorească debutează cu audierea inculpatului, iar cu ocazia audierii acesta este întrebat dacă este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității. Se susține că, astfel, înainte de a se readministra probele administrate în etapa urmăririi penale sau de a se administra noi probe în fața instanței, inculpatului i se solicită să își exprime acordul cu privire la munca neremunerată în folosul comunității, condiție expres prevăzută la art. 83 alin. (1) lit. c) și art. 91 alin. (1) lit. c) din Codul penal. Se susține că, în condițiile în care inculpatul își dă acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, acestuia îi este încălcată prezumția de nevinovăție, deoarece se creează aparența pronunțării uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 83 și art. 91 din Codul penal. Se mai susține că, pentru aceleași motive, prevederile art. 378 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare al inculpatului. Se arată că, în condițiile în care acesta din urmă nu apelează la procedura simplificată, prin recunoașterea acuzațiilor care îi sunt aduse în fața instanței, se poate ajunge la situația în care scopul declarației inculpatului să fie deturnat, iar declarația sa să se transforme într-o acceptare anticipată a uneia dintre soluțiile reglementate la art. 83 și art. 91 din Codul penal. Se arată că textul criticat încalcă prezumția de nevinovăție reglementată la art. 6 paragraful 2 din Convenție, persoana în cauză nemaiputând fi considerată nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive, întrucât asupra sa planează suspiciunea că a săvârșit faptele prevăzute de legea penală, motiv pentru care și-a dat acordul în vederea prestării unei munci în folosul comunității. ...