Decizia CCR nr. 459/2020Punctul 6

6. Judecătoria Brașov - Secția penală apreciază excepțiile de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, arată că sintagma „stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor“ nu poate fi privită ca nefiind corelată cu dispozițiile art. 106 și art. 107 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, aceste din urmă dispoziții neavând aplicabilitate în cauză. Dispozițiile art. 106 și art. 107 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală reglementează dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare și creanțele fiscale, prin estimare, pentru situația nedepunerii declarației de impunere. Operațiunea în sine nu trebuie confundată cu obligația pe care o are contribuabilul ca, în situația în care solicită, prin cererile adresate organelor fiscale, rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări cu datorii față de bugetul general consolidat, să pună la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, în conformitate cu dispozițiile art. 64 din Legea nr. 207/2015. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reține că cele două infracțiuni invocate de autor - reglementate prin art. 8 alin. (1) din lege, pe de o parte, respectiv de art. 9 alin. (1) lit. c) din lege, pe de altă parte - sunt diferențiate de către legiuitor prin scopul pentru care faptele au fost săvârșite. Astfel, în cazul infracțiunii art. 8 alin. (1) din lege, înregistrarea în contabilitate a achizițiilor fictive de bunuri și servicii se face în scopul obținerii fără drept a unor sume cu titlu de rambursări, restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări cu datorii față de bugetul general consolidat, în timp ce, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din lege, înregistrarea în contabilitate a achizițiilor fictive de bunuri și servicii se face în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Cu privire la excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 10 alin. (1) din lege, instanța reține că nu împărtășește opinia autorului în sensul că sunt valabile și în cauza de față argumentele Curții Constituționale exprimate în Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 74^1 din Codul penal din 1969. În acest sens, invocă jurisprudența instanței de control constituțional referitoare la prevederile de lege criticate, potrivit căreia cauza de impunitate prevăzută de art. 10 alin. (1) din lege „se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de acest text“ (Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005), „atitudinea procesuală concretă a persoanelor cercetate“, respectiv „comportamentul activ al inculpatului/învinuitului/ făptuitorului în sensul diminuării consecințelor faptei săvârșite“ constituie o circumstanță personală, cu efecte doar asupra participantului care are un asemenea comportament activ. „Faptul că dispozițiile legale criticate stabilesc un regim sancționator diferit în funcție de atitudinea procesuală concretă a persoanelor cercetate nu poate conduce la concluzia că justiția nu ar fi unică, egală și imparțială pentru toți, judecătorul, în limitele acestor principii, procedând la individualizarea regimului sancționator potrivit criteriilor obiective puse la dispoziție de lege“ (Decizia nr. 362 din 24 aprilie 2012), iar „legiuitorul este liber să acorde anumite măsuri de favoare cu caracter penal, condiționat de repararea prejudiciului cauzat tocmai pentru a încuraja comportamentul activ al inculpatului/învinuitului/făptuitorului în sensul diminuării consecințelor periculoase ale faptei penale săvârșite și pentru a repune în circuitul bugetar sumele de bani ce au constituit obiectul prejudiciului“ (Decizia nr. 1.196 din 30 septembrie 2010). ...