Decizia ÎCCJ nr. 415/2025 (HP)Punctul III
Punctul III
III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia au fost invocate chestiunile de drept
10. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă, reclamantul Sindicatul Mișcarea Feroviară (Sindicatul), în numele și pentru membrul de sindicat AB, a solicitat, prin cel de-al cincilea capăt al cererii de chemare în judecată, obligarea angajatorului Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători“ - S.A. București - Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași („CFR Călători - SA“) la plata dublului compensațiilor, conform art. 137 din Codul muncii, respectiv a sporului de ore suplimentare de 200% aferent orelor de muncă desfășurată cu nerespectarea repausului săptămânal, precizând că în ultimii 3 ani (3.12.2016-3.12.2019) a prestat activitatea continuă de 1.200 de ore (40 de ore pe lună) care ar trebui să fie plătite cu 200% din salariul de bază. ...
11. În motivarea acestui capăt de cerere, reclamantul a arătat că prin acordarea după ultima tură de lucru cu durată de 12 ore doar a unui repaus de 48 de ore consecutive, din care 24 de ore reprezintă repausul zilnic subsecvent ultimei ture de lucru, prevăzut de art. 115 alin. (2) din Codul muncii, și doar restul de 24 de ore reprezintă repausul săptămânal, a suferit nerespectarea permanentă și perpetuă a dreptului la repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, prevăzut de art. 137 alin. (1) din Codul muncii, astfel că este îndreptățit la acordarea compensațiilor prevăzute de alin. (5) al aceluiași text legal. ...
12. Pârâta a depus întâmpinare, prin care, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. ...
13. Prin întâmpinare și precizările depuse ulterior, pârâta a arătat că reclamantul a beneficiat de repaus săptămânal, însă în alte zile decât sâmbăta și duminica; în activitatea reclamantului nu au existat intervale de lucru continuu, nefiind incident art. 137 alin. (5) din Codul muncii; Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru („Directiva 2003/88/CE“) permite derogări de la durata repausului în cazul lucrătorilor din anumite domenii, precum cel feroviar; a fost respectat dreptul la repaus prin acordarea în succesiune, după prima tură de 12 ore, a unui repaus zilnic de 24 de ore și, după a doua tură de 12 ore, a unui repaus de 48 de ore, rotație reluată succesiv; această cadență a turelor de lucru și a repausurilor este necesară pentru a asigura efectuarea normei de muncă lunare de către angajații mecanici de tren. ...
14. Prin Sentința civilă nr. 751/2024 din 16 aprilie 2024, Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, cu privire la cel de-al cincilea capăt al cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei să îi achite reclamantului sporul de ore suplimentare de 200% aferent orelor de muncă desfășurată cu nerespectarea repausului săptămânal, în perioada 3.12.2016-3.12.2019, conform evidențelor existente la nivelul angajatorului. ...
15. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Iași a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 112 alin. (1) , art. 113, 115, 137 și art. 123 alin. (2) din Codul muncii. ...
16. În fapt, a constatat că durata timpului de lucru, pentru munca desfășurată de reclamant, este de 40 de ore pe săptămână, repartizarea timpului de lucru realizându-se în ture, inegal. Regimul de muncă este de 12 ore de serviciu urmate de 24 de ore de repaus. Această repartizare a timpului de muncă este în concordanță cu prevederile art. 113 alin. (2) din Codul muncii, precum și cu prevederile art. 115 din Codul muncii. ...
17. În aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Codul muncii, prin contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității pârâte în perioada de referință (2016-2019) (CCM) s-a prevăzut, la art. 42 alin. (8) teza a V-a, faptul că durata timpului de muncă, ce include și orele suplimentare, poate fi prelungită peste 48 de ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referință de 6 luni calendaristice, să nu depășească 48 de ore pe săptămână. ...
18. În ceea ce privește acordarea repausului zilnic și săptămânal, potrivit art. 44 alin. (1) din contractele colective de muncă încheiate în perioada de referință 2016-2019, s-a stipulat că repausul săptămânal este, de regulă, sâmbăta și duminica, iar în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului, prevederile fiind în concordanță cu dispozițiile art. 137 alin. (1) și (4) din Codul muncii. Totodată, art. 44 alin. (3) din contractele colective de muncă prevede că timpul liber între două ture de lucru este de cel puțin 24 de ore consecutive, cuprinse între sfârșitul programului de lucru al unei ture și începutul programului de lucru al turei următoare, cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile art. 115 alin. (2) din Codul muncii. ...
19. Din probele administrate, tribunalul a constatat că reclamantul nu a beneficiat întotdeauna de repausul săptămânal de 48 de ore consecutive. ...
20. Împotriva încheierii de ședință din 6.12.2023 și a sentinței civile sus-menționate, a declarat apel pârâta CFR Călători - S.A., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a hotărârii apelate. ...
21. În ceea ce privește obligarea „la plata cumulată a sporului pentru ore suplimentare și a sporului pentru zile festive, pentru orele suplimentare prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale cu depășirea normei lunare și necompensate cu timp liber corespunzător, astfel cum rezultă din pontaje pentru perioada 3.12.2016-3.12.2019“, precum și a „sporului de ore suplimentare de 200%, aferent orelor de muncă desfășurată cu nerespectarea repausului săptămânal, în perioada 3.12.2016-3.12.2019“, raportat și la considerentele instanței de fond, având în vedere și dispozițiile art. 120 alin. (1) , art. 122 alin. (1) , art. 123 alin. (1) , art. 137 din Codul muncii, art. 42 pct. 8, art. 44 alin. (2) și ale art. 24 din CCM/Acorduri privind repausul săptămânal, apelanta a susținut că din interpretarea coroborată a dispozițiilor anterior enunțate rezultă că repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, iar, în cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, acesta poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate. În această situație, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. ...
22. Pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă și duminică, reclamantul nu poate beneficia atât de sporul pentru munca suplimentară, reglementat de CCM ori de Codul muncii, cât și de sporul pentru lucrul în zilele de repaus săptămânal. ...
23. Intimatul a depus întâmpinare la apel, solicitând respingerea căii de atac, menținerea soluției instanței de fond și obligarea la plata cheltuielilor de judecată din apel, invocând, printre altele, practica Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), respectiv Hotărârea din 2 martie 2023, pronunțată în Cauza C-477/2021, IH împotriva MÁV-START Vasúti Személyszállító Zrt. (Hotărârea CJUE din 2 martie 2023), prin care Curtea a arătat că perioadele de repaus zilnic și săptămânal constituie două drepturi distincte care urmăresc obiective diferite. Se susține că decizia CJUE sus-menționată înlătură tocmai argumentația pârâtei, care a considerat că repausul zilnic este integrat în repausul săptămânal. ... ...
Sursa oficială ↗