Decizia ÎCCJ nr. 332/2025 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 11. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale la 31.08.2021, reclamantul Sindicatul „Cale Liberă Craiova - 2011“, în numele și pentru membrii de sindicat AAA ș.a.m.d., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate „CFR“ - S.A. („CFR“), a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei: a) la plata drepturilor salariale cuvenite pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă și duminică din perioadele de activitate continuă - când nu s-a acordat repausul săptămânal - conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii, sub forma compensației/sporului de 190% din salariul de bază - conform art. 137 alin. (5) din Codul muncii coroborat cu prevederile contractului colectiv de muncă, pentru perioada 30.08.2018-31.12.2021; b) să calculeze și să plătească fiecărui salariat membru al Sindicatului „Cale Liberă Craiova - 2011“ contravaloarea diferenței, în cuantum de 90% din salariul de bază, pentru perioada 30.08.2018-31.12.2021, reprezentând sporul pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă și duminică, din perioadele de activitate continuă - când nu s-a acordat repausul săptămânal - conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii, sume care să fie actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare standard de la data nașterii dreptului până la data plății efective; c) la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu. ... 12. Prin Încheierea din 6 aprilie 2022, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus disjungerea cererii formulate de Sindicatul „Cale Liberă Craiova - 2011“, pentru membrii de sindicat AAA ș.a.m.d., și formarea de noi dosare, având același obiect, în dosarul în care a fost formulată sesizarea judecându-se cererea formulată de reclamant pentru membrul de sindicat BB. ... 13. Prin Sentința civilă nr. 618 din 11 aprilie 2024, Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul „Cale Liberă Craiova - 2011“, în contradictoriu cu pârâta CFR - Sucursala Regională Căi Ferate Craiova, și a dispus: obligarea pârâtei la plata către reclamant a contravalorii diferenței reprezentând sporul pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă și duminică, în cuantum de 90% din salariul de bază, din perioadele de activitate continuă, respectiv 10.09.2018-30.09.2018; 11.03.2019-24.03.2019; 1.07.2019-15.07.2019; 1.01.2020-31.01.2020; 1.03.2020-15.03.2020; 1.04.2020-29.04.2020; 1.05.2020-15.05.2020; 2.06.2020-24.06.2020; 1.07.2020-31.07.2020; 1.08.2020-19.08.2020, 1.11.2020-16.11.2020; 15.03.2021-29.03.2021; 10.05.2021-30.05.2021; 3.07.2021-18.07.2021; 1.08.2021-31.08.2021; 1.10.2021-31.10.2021; 11.12.2021-25.12.2021, sume actualizate cu rata inflației, de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și cu dobânda legală cu caracter penalizator, calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată avansate de părți. ... 14. Pentru a pronunța soluția anterior menționată, tribunalul a reținut că cele două noțiuni - „repaus zilnic“ și „repaus săptămânal“ - trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu legislația Uniunii Europene și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene („CJUE“). ... 15. Atât din perspectiva dreptului național, cât și a celui unional, nu se poate lua în considerare absorbirea dreptului la repaus zilnic în dreptul la repaus săptămânal, în același sens fiind și jurisprudența CJUE (Hotărârea din 12 mai 2022, Luso Temp, C-426/20, punctul 29 și jurisprudența acolo citată). ... 16. În jurisprudența CJUE s-a mai stabilit, de asemenea, că noțiunile de „repaus zilnic“ și de „repaus săptămânal“ sunt noțiuni autonome de drept al Uniunii Europene care trebuie, așadar, să fie definite potrivit unor caracteristici obiective care se raportează la sistemul și la finalitățile Directivei 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru („Directiva 2003/88/CE“). ... 17. Instanța de fond a apreciat că, întrucât în art. 137 alin. (4) din Codul muncii apare formularea „zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat“, se poate deduce că: dacă este vorba despre un singur repaus, cele 48 de ore trebuie acordate împreună; dacă este vorba de două asemenea repausuri, pentru că s-a prestat munca în mod continuu timp de două săptămâni, zilele libere vor fi reprezentate de 96 de ore (acordate după cele 14 zile). ... 18. Art. 5 din Directiva 2003/88/CE nu impune ca perioada de repaus săptămânal să se acorde în mod obligatoriu cel târziu în a șaptea zi după șase zile consecutive de lucru, ci, așa cum s-a stabilit în practica CJUE, din această dispoziție rezultă că perioada menționată ar trebui să se acorde în cadrul fiecărei perioade de șapte zile (Hotărârea din 9 noiembrie 2017, Maio Marques da Rosa, C-306/16). Astfel, potrivit acestei dispoziții, lucrătorului i se poate cere, în principiu, să lucreze până la 12 zile consecutive, în condițiile în care celelalte cerințe minime ale Directivei 2003/88/CE sunt respectate, în special cele referitoare la repausul zilnic și la timpul de lucru maxim săptămânal. ... 19. Având în vedere și dispozițiile art. 47 din contractele colective de muncă valabile în perioada dedusă judecății, instanța de fond a constatat că repausul zilnic este obligatoriu de 24 de ore pentru salariații cu regim de lucru în ture de 12 ore zi/noapte, iar între două ture consecutive de câte 12 ore fiecare se acordă un repaus ce nu poate fi mai mic de 24 de ore. ... 20. În ceea ce privește perioada de activitate continuă, în accepțiunea legiuitorului, în redactarea art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii, instanța de fond a admis în parte solicitarea reclamantului, considerând că sporul salarial poate fi calculat potrivit algoritmului prevăzut de art. 137 alin. (5) din Codul muncii doar în ceea ce privește perioadele de cel mult 14 zile calendaristice sau peste acest interval, în care reclamantul nu a beneficiat de repausul săptămânal de 48 de ore consecutive, adică de un repaus de cel puțin 96 de ore libere consecutive după cele 14 zile de activitate. ... 21. Instanța a avut în vedere faptul că, odată ce există un repaus de 48 de ore, calculat în condițiile art. 47 alin. (5) din contractele colective de muncă valabile în perioada de referință, din care 24 de ore repausul zilnic după activitatea în ture, prin următoarele 24 de ore se întrerupe activitatea, nemaiputând fi considerată continuă. ... 22. Repausul de cel puțin 96 de ore libere consecutive după cele 14 zile de activitate a fost interpretat de instanță în sensul că, prin deducerea repausului zilnic de 24 de ore din totalul de 48 de ore acordat de angajator, rămân 24 de ore libere, având semnificația juridică a unei perioade de repaus, în sensul art. 133 din Codul muncii, ceea ce exclude posibilitatea ca această perioadă să fie cuantificată drept timp de muncă și, prin urmare, de a intra în calculul perioadei de activitate continuă care ar conduce la aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (4) din Codul muncii. ... 23. A fost, totodată, respinsă apărarea pârâtei privind cumulul repausului zilnic cu repausul săptămânal, având în vedere faptul că legislația muncii reglementează repausul zilnic și repausul săptămânal în mod distinct, fiecare având rațiune proprie și îndeplinind un rol diferit. Ele nu se exclud și nici nu se cumulează, salariatul având dreptul atât la respectarea perioadei zilnice de odihnă între două zile de lucru, cât și la acordarea timpului de odihnă săptămânal. Aceste reguli se aplică, deopotrivă, și salariaților cu program inegal de lucru, în ture, cu respectarea specificului acestei modalități de organizare a timpului de lucru, chiar Codul muncii conținând dispoziții pentru astfel de situații atipice, pentru situațiile neprevăzute urmând a se aplica contractele de muncă, dacă există. ... 24. Împotriva sentinței civile menționate la paragraful 12 a formulat apel reclamantul Sindicatul „Cale Liberă Craiova - 2011“, în numele și pentru membrul de sindicat BB, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 618 din 11 aprilie 2024 pronunțate de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și rejudecând, pe fondul cauzei, obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 33.370 lei, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză - varianta I din raport, reprezentând diferența de spor de 90% din salariul de bază pentru perioada 30.08.2018-31.12.2021, pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă și duminică, din perioadele de activitate continuă, când nu s-a acordat repausul săptămânal, conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii, și, totodată, să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. ... 25. În susținerea căii de atac formulate, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond, printre altele, pentru micșorarea întinderii pretențiilor salariale acordate în raport cu determinările din varianta I a raportului de expertiză întocmit în cauză, generată, în opinia sa, de interpretarea eronată a sintagmei „perioadă de activitate continuă“ reglementată de dispozițiile art. 137 alin. (4) și (5) din Codul muncii, solicitând instanței de control judiciar să omologheze raportul de expertiză pentru suma de 33.370 lei (spor + dobândă penalizatoare + actualizarea cu indicele de inflație, până la data efectuării raportului de expertiză), reprezentând diferența de spor de 90% din salariul de bază pentru perioada 30.08.2018-31.12.2021, pentru orele de muncă prestate în zilele de sâmbătă și duminică, din perioadele de activitate continuă, când nu a fost acordat reclamantului repausul săptămânal conform art. 137 alin. (4) din Codul muncii. ... 26. În accepțiunea apelantului-reclamant, perioada de activitate continuă nu poate reprezenta decât o perioadă de activitate ce se desfășoară timp de 5 până la 14 zile calendaristice sau mai mult, fără acordarea perioadei de repaus săptămânal, precedată de repaus zilnic, în cazul apelantului, activitate desfășurată în ture consecutive de 12 ore sau mai mult, ce alternează cu diverse perioade de repaus, altele decât cele de repaus săptămânal precedat de repaus zilnic, pe scurt, mai mici de 60 de ore. ... 27. Perioada acordată de timp liber de 48 de ore, cu titlu de repaus săptămânal, nu satisface cerințele unui repaus săptămânal de 48 de ore precedat obligatoriu de repausul zilnic de 12 ore (de 24 de ore după o tură de lucru de 12 ore), deci nu se asigură minimul de timp de odihnă, de 60 de ore neîntrerupte, necesar pentru realizarea dreptului la repaus zilnic plus repaus săptămânal. ... 28. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 113 și art. 115 alin. (2) din Codul muncii, art. 3 și 5 din Directiva 2003/88/CE, art. 31 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în lumina Hotărârii CJUE din 2 martie 2023 pronunțate în Cauza C-477/21, Máv-Start. ... 29. Gestionarea nelegală a timpului de odihnă produce discriminarea angajaților care își desfășoară activitatea în ture de 12 ore, zi/noapte, față de angajații care își desfășoară activitatea numai în zilele lucrătoare, în regim de lucru „la zi“, 8 ore/zi. ... 30. O altă critică vizează modalitatea de interpretare de către instanța de fond a sintagmei „perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice“, în sensul că aceasta ar fi de „cel mult 14 zile calendaristice sau peste 14 zile calendaristice“, ceea ce contravine sensului clar al normei, potrivit căruia perioada nu poate fi mai mare de 14 zile, dar poate fi mai mică de 14 zile, adică poate fi cuprinsă între 5 și 14 zile. ... 31. Prin întâmpinarea formulată la apelul introdus de reclamant, intimata-pârâtă CFR a solicitat respingerea, ca nefondat, a apelului, invocând, printre altele, prevederile contractului colectiv de muncă la nivelul angajatorului și pe cele ale art. 17 alin. (2) și (4) din Directiva 2003/88/CE. ... ...