Decizia CCR nr. 382/2020Punctul 18

18. În Decizia nr. 578 din 1 octombrie 2019, Curtea a reținut că își însușește pe deplin argumentele care fundamentează soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011, referitor la persoanele îndrituite să formuleze plângere în fața instanței împotriva soluțiilor de clasare dispuse de procuror, și, totodată, a constatat că, în cauză, autoarea excepției de neconstituționalitate nu își îndreaptă critica spre dispoziția legală care stabilește sfera persoanelor îndrituite la calea de atac (art. 340 din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 336 din cod) și care limitează implicit dreptul denunțătorului la formularea plângerii, așa cum s-a prezentat mai sus, ci asupra dispoziției legale care consacră posibilitatea persoanei fizice sau juridice de a încunoștința organul de urmărire penală despre săvârșirea unei infracțiuni, deci chiar norma în temeiul căreia autoarea a dobândit calitatea de denunțător în virtutea căreia formulează critica de neconstituționalitate (art. 290 din Codul de procedură penală). Or, Curtea a constatat că această din urmă normă procesuală nu prezintă niciun viciu de neconstituționalitate din perspectiva criticilor formulate de autoare, obiectul excepției fiind greșit determinat, astfel că sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă. ...