Decizia CCR nr. 217/2020Punctul 19
Punctul 19
19. Totodată, Curtea constată că standardul de evaluare a imparțialității judecătorului care se pronunță în cauze între care există conexitate sau indivizibilitate, în ipoteza judecății în cazul recunoașterii vinovăției, a fost de principiu stabilit de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 17 din 12 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 6 decembrie 2012, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a decis că „Judecătorul care a soluționat cauza conform procedurii prevăzute de art. 320^1 din Codul de procedură penală cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate. Judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii pronunțate conform art. 320^1 din Codul de procedură penală și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă“. Cu privire la procedura prevăzută la art. 320^1 din Codul de procedură penală din 1968, referitor la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, instanța supremă a reținut că criteriul cu privire la evaluarea incompatibilității presupune o evaluare obiectivă adaptată specificului procedurii analizate, și anume să se stabilească dacă un observator imparțial ar putea considera că soluționarea de către un judecător a cauzei referitoare la unul dintre membrii unei pluralități de făptuitori îl face pe acel judecător incompatibil să judece dosarul referitor la ceilalți membri ai grupului. Totodată, s-a reținut că trebuie avut în vedere specificul procedurii prevăzute la art. 320^1 din Codul de procedură penală, care presupune că judecătorul evaluează existența vinovăției persoanei care solicită aplicarea acestui text de lege din perspectiva probelor administrate la urmărire penală și nu doar achiesează la manifestarea de voință a inculpatului în cauză. ...
Sursa oficială ↗