Decizia CCR nr. 203/2020Punctul 14

14. Se consideră că dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 sunt discriminatorii în raport cu art. 25 alin. (4) care prevăd posibilitatea de încetare a raporturilor de muncă ale salariaților în condițiile în care angajatorul se află în faliment sau reorganizare judiciară, deci pentru motive care sunt legate de situația juridică a angajatorului, însă legiuitorul nu a reglementat și posibilitatea de încetare a raporturilor de muncă în cazul prevăzut de art. 61 lit. a) din Codul muncii, respectiv „în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară“. Prin modul de formulare a dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, legiuitorul a hotărât că nu are importanță faptul că angajatorul trece prin situații dificile din punct de vedere financiar și că poate să decidă concedierea angajatului doar în ultima etapă a acestor dificultăți, respectiv în situația falimentului sau a reorganizării judiciare, iar până atunci nu contează cât de gravă este situația sa economică, fiind obligat să îl mențină pe beneficiarul stimulentului de inserție chiar și în situația în care creditează firma cu banii săi proprii. ...