Decizia CCR nr. 203/2020Punctul 37

37. Cu privire la critica potrivit căreia dispozițiile art. 25 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 creează premisele unui tratament discriminatoriu din punctul de vedere al aplicării legii doar pentru o categorie de cetățeni, Curtea reține netemeinicia acestei susțineri, întrucât, aplicând considerentele de principiu în materie de egalitate și nediscriminare, rezultate din jurisprudența Curții Constituționale, la cauza dedusă judecății, se observă că aceste norme se aplică tuturor categoriilor de cetățeni aflați în ipoteza normei, fără privilegii și discriminări. Textul criticat instituie o excepție de la regula prevăzută de alin. (2) și (3) ale art. 25 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, respectiv o excepție de la interdicția încetării raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție, pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau falimentul angajatorului, în condițiile legii. Ipoteza concedierii este justificată de împrejurarea că reorganizarea judiciară, cu atât mai mult falimentul, reprezintă împrejurări obiective care presupun desființarea unor posturi sau chiar, după caz, dispariția angajatorului. Așadar, într-o asemenea împrejurare, contractul de muncă nu mai poate fi menținut, acesta fiind „desfăcut“, în condițiile dispuse de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență. ...