Decizia ÎCCJ nr. 20/2025 (RIL)Punctul III

III. Practica judiciară neunitară invocată de autorul sesizării 12. Autorul sesizării a arătat că problema de drept a fost soluționată diferit la nivelul instanțelor naționale, existând practică judiciară neunitară referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 42 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă. ... 13. Astfel, într-o primă orientare jurisprudențială, sintagma „instanța la care una dintre părți este judecător“ din cuprinsul textului de lege menționat a fost interpretată în sens larg, interesând faptul că partea este judecător în cadrul instanței pe rolul căreia se află cauza în care judecătorul este, la rândul său, parte, iar nu și calitatea acestuia de membru în completul de judecată învestit cu judecarea procesului. ... 14. Într-o a doua orientare jurisprudențială, aceeași sintagmă a primit o interpretare restrictivă, reținându-se că se referă la completul de judecată în cadrul căruia una dintre părți este judecător, fiind legal învestit cu soluționarea cauzei în care judecătorul care formulează declarația de abținere este, la rândul său, parte. ... 15. S-a apreciat că această interpretare restrictivă răspunde intenției legiuitorului, în condițiile în care cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 și 42 din Codul de procedură civilă sunt de strictă interpretare, iar constatarea lor impune existența unor indicii certe care să susțină subiectivismul și lipsa de imparțialitate a judecătorului. ... ...