Decizia ÎCCJ nr. 10/2025 (RIL)Punctul V

V. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 26. Formulând recursul în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de recurs în interesul legii și că, pe fondul problemei de drept, soluția legală în materie este reflectată de a doua orientare jurisprudențială, considerată ca fiind majoritară. ... 27. În argumentare s-a arătat că se susține cea de-a doua orientare jurisprudențială pentru următoarele considerente: ... 28. Principiul continuității completului de judecată este unul fundamental atât în procesul civil (conform art. 19 din Codul de procedură civilă), cât și în procesul penal [art. 354 alin. (2) din Codul de procedură penală] și presupune regula unicității completului de judecată, care trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. ... 29. Schimbarea completului de judecată reprezintă excepția de la această regulă și este permisă conform art. 354 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală până la începerea dezbaterilor. Ulterior începerii dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage, conform art. 354 alin. (3) din Codul de procedură penală, reluarea dezbaterilor. ... 30. Se observă că, în conținutul art. 354 alin. (3) din Codul de procedură penală, legiuitorul nu face distincție între diferitele cauze care ar putea constitui o schimbare a compunerii completului de judecată și face referire explicită doar la etapa dezbaterilor. ... 31. Repunerea pe rol a unei cauze penale poate avea loc doar în anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv: „dacă în cursul deliberării instanța apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită și este necesară reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor“ [art. 395 alin. (1) din Codul de procedură penală]; „dacă judecata a avut loc în condițiile art. 375 alin. (1) și (2) (în procedură accelerată, când inculpatul recunoaște faptele reținute în sarcina sa și se declară de acord să fie judecat exclusiv pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale), iar instanța constată că pentru soluționarea acțiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevăzute la art. 377 alin. (1) -(3) “, în acest caz dispunându-se efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune [art. 395 alin. (2) din Codul de procedură penală]; „în situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea“ în chestiunile supuse deliberării, iar judecata se reia în complet de divergență [art. 394 alin. (5) din Codul de procedură penală]. ... 32. În ipoteza ce face obiectul prezentei sesizări s-a apreciat că devin incidente prevederile art. 395 alin. (3) teza I din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care „judecătorul care a luat parte la judecată este ținut să se pronunțe chiar dacă nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția cazului în care, în condițiile legii, i-a încetat calitatea de judecător sau este suspendat din funcție. (...)“. S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, iar acestea se aplică și în materie penală, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează o astfel de situație și nici nu conține dispoziții contrare. ... 33. În plus, s-a invocat și art. 392 alin. (1) din Codul de procedură penală care stabilește judecătorii care iau parte la deliberare și care nu stipulează, în mod expres, condiția ca judecătorul să fie membru al aceluiași complet, nici condiția de a fi judecător al aceleiași instanțe în momentul deliberării. În această situație, dacă legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu o poate face și, prin urmare, este suficient ca judecătorul să fi fost membru al completului la momentul dezbaterilor pentru a fi ținut să delibereze, să redacteze și să pronunțe hotărârea în cauză, chiar dacă, între timp, nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția situației în care ar fi suspendat din funcție sau i-ar fi încetat calitatea de judecător. ... 34. Conform art. 121 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în cazul în care până la pronunțarea hotărârii oricare dintre membrii completului de judecată se află în imposibilitate de a participa la deliberări, ceilalți membri ai completului pot lua măsuri fie pentru amânarea pronunțării, fie pentru repunerea cauzei pe rol, dacă imposibilitatea de a participa la deliberări este permanentă sau de lungă durată. ... 35. S-a apreciat că factori obiectivi de natură administrativă, precum transferul, delegarea, detașarea sau promovarea efectivă la instanța superioară a unui judecător care a închis dezbaterile și a rămas în pronunțare cu privire la soluția asupra fondului acțiunii penale, nu se circumscriu sintagmei „imposibilitatea de a participa la deliberări“. ... 36. S-a susținut că aplicarea în practică a acestei opinii ar fi de natură să respecte atât dreptul la un proces echitabil sub aspectul duratei rezonabile a procedurilor judiciare, cât și principiul bunei administrări a justiției. ... 37. Repunerea pe rol a cauzei cu îndeplinirea tuturor actelor procedurale și procesuale necesare, chiar dacă reprezintă o garanție a principiului continuității completului de judecată și a principiului nemijlocirii, ar duce în mod vădit la o prelungire nejustificată a procedurii. ... 38. Din această cauză s-a apreciat că orice alt argument de natură practică și care ține de echitatea procedurii trebuie pus în balanță cu imperativul judecării unei cauze într-un termen rezonabil care comportă din partea judecătorului național luarea unor măsuri concrete, pozitive, în vederea atingerii acestui deziderat. Or, interpretarea textelor de lege în sensul prezentei opinii poate fi circumscrisă scopului atingerii acestui obiectiv al procesului echitabil sub aspectul duratei rezonabile. Cu alte cuvinte, ambele probleme care se ridică țin de echitatea procedurii în ansamblu. Din aceste considerente s-a apreciat că reglarea jurisprudenței instanțelor de judecată, în sensul identificării unor soluții practice conform opiniei pe care o susținem, este de natură să asigure în același timp atât respectarea principiilor continuității completului de judecată și al nemijlocirii, cât și durata rezonabilă a procedurii. ... 39. S-a invocat în sprijinul acestei soluții și Raportul Inspecției Judiciare nr. 23-2.131/2023, întocmit ca urmare a controlului tematic efectuat în legătură cu practica instanțelor privind situația descrisă mai sus. Astfel, Inspecția Judiciară a propus, pe de o parte, modificarea art. 392 din Codul de procedură penală și, pe de altă parte, aprecierea asupra oportunității emiterii unei hotărâri care să prevadă expres posibilitatea conducerii administrative a instanței din care face parte judecătorul care a promovat la instanța superioară de a solicita amânarea promovării efective a acestuia până la o dată preconizată a fi dezirabilă pronunțării și motivării hotărârilor a căror deliberare nu se consemnează într-o minută potrivit art. 405 alin. (1) din Codul de procedură penală. De asemenea, analizând raportul de control, Consiliul Superior al Magistraturii a propus de lege ferenda, prin Hotărârea Plenului nr. 102 din 13 mai 2024, modificarea art. 392 și art. 395 din Codul de procedură penală, în sensul statuării în mod expres că: „Judecătorul care a participat la judecarea fondului cauzei penale este ținut să se pronunțe chiar dacă nu mai este judecător al instanței respective, cu excepția cazului în care, în condițiile legii, i-a încetat calitatea de judecător, este suspendat din funcție sau i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a retrogradării într-un grad profesional inferior instanței respective“, iar repunerea pe rol să aibă loc doar în cazurile excepționale menționate. ... 40. Deși, pentru o mai judicioasă aplicare a legii, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat o propunere legislativă, s-a considerat că nu există un vid legislativ. Legislația există, este aplicată neunitar, iar interpretarea unitară poate fi realizată printr-o interpretare sistematică a dispozițiilor legale existente. ... 41. Având în vedere aspectele expuse, s-a apreciat că până la o eventuală modificare legislativă, proces care se poate dovedi de durată, intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție de a reglementa printr-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii această situație ar fi de bun augur și ar duce la respectarea duratei rezonabile a procedurii în numeroase cauze. ... 42. În concluzie, a solicitat să se constate că această problemă de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și, printr-o decizie obligatorie, să fie stabilit modul unitar de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, conform art. 474 din Codul de procedură penală, în sensul că: Un judecător care a închis dezbaterile, rămânând în pronunțare cu privire la soluția asupra fondului acțiunii penale, este obligat să ia parte la deliberare, să redacteze și să pronunțe hotărârea în ipoteza în care, ulterior închiderii dezbaterilor, a fost transferat, delegat, detașat sau, după caz, a promovat efectiv la instanța superioară, deși nu mai este judecător al instanței respective. ... ...