Decizia CCR nr. 148/2020Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2, ale art. 442 alin. (1) ultima teză și ale art. 124 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece sintagmele pe care le conțin - respectiv „eroare materială“ și „chestiune prejudicială“ - nu sunt definite explicit, astfel încât să corespundă unor norme accesibile și previzibile, nefiind delimitat înțelesul acestora în funcție de scopul urmărit de legiuitor în contextul în care sunt interpretate și aplicate, ambele fiind folosite în acțiuni procedurale cu sens diferit. Raportat la speța de față, se arată că stabilirea de către instanța de judecată a termenelor procedurale în care se pot formula căile de atac se realizează în funcție de natura și calificarea dată litigiului (litigiu de muncă sau litigiu de asigurări sociale), de calitatea părților (angajat sau pensionar militar) și de legile aplicabile în contextul dat (Legea dialogului social nr. 62/2011, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sau Codul de procedură civilă), aspecte pe care le apreciază instanța de judecată. În acest context, se învederează că procedura de judecată trebuie stabilită, potrivit Constituției, prin lege, și nu prin jurisprudență, iar normele legale trebuie să conțină reglementări precise și accesibile prin care să se prevadă conținutul și limitele de exercitare a puterii de apreciere a autorității în acest domeniu, ținând cont de scopul legitim urmărit pentru a oferi justițiabilului protecție adecvată împotriva arbitrarului, iar interpretarea unei norme juridice trebuie să țină seama de exigențele constituționale. Lipsa lămuririi semnificației celor două sintagme în discuție generează arbitrar și subiectivitate, ce pot conduce la soluții ce nu corespund intenției legiuitorului de asigurare a căilor extraordinare de atac pentru situații de excepție. ...