Decizia CCR nr. 95/2020Punctul 11

11. Prin stabilirea începutului termenului de prescripție de la momentul producerii pagubei, iar nu de la momentul luării la cunoștință a pagubei, se contrazice însuși scopul prescripției, aceasta fiind o sancțiune a pasivității în apărarea dreptului subiectiv, însă nu poate fi vorba despre o apărare a dreptului fără a avea cunoștință de existența acestuia. Mai mult, se susține că, în speță, funcționarii publici a căror răspundere s-a angajat sunt chiar funcționari publici de conducere cu atribuții de a constata pagubele produse patrimoniului instituției. Prin urmare, art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu este previzibil, nefiind suficient de clar și de precis pentru a putea fi aplicat, și se impune armonizarea acestuia cu art. 2.528 alin. (1) din Codul civil, potrivit căruia „Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea“. ...