Decizia CCR nr. 61/2020Punctul 45

45. În ceea ce privește obiectul proiectului de lege asupra căruia Guvernul își poate angaja răspunderea, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 375 din 6 iulie 2005, prin care s-a statuat că dreptul Guvernului de a stabili conținutul și structura proiectului de lege pentru care își angajează răspunderea nu este absolut, ci trebuie să se bazeze pe existența unui scop unic. Această modalitate de legiferare apare ca o situație de excepție, justificată de existența unei stări de tensiune între Guvern și Parlament, din cauza căreia Guvernul este în imposibilitatea realizării programului de guvernare, situație care, în cazul de față, nu a existat. S-a subliniat că nicio dispoziție a Legii fundamentale nu interzice ca printr-o lege să fie reglementate mai multe domenii ale relațiilor sociale. Astfel, Guvernul poate opta ca într-un proiect de lege pe care îl supune Parlamentului spre adoptare, fie pe calea procedurii obișnuite de legiferare, fie prin angajarea răspunderii în fața Parlamentului, să propună reglementarea mai multor domenii prin modificări, completări sau abrogări ale mai multor acte normative în vigoare. Astfel, dacă proiectul de lege asupra căruia Guvernul și-a angajat răspunderea urmărește realizarea unui scop unic, înseamnă că se conferă ansamblului de reglementări unitate. Prin raportare la jurisprudența Curții Constituționale antemenționată, rezultă că nu pot fi primite susținerile autorilor sesizării cu privire la faptul că obiectul reglementării legii trebuie să conțină prevederi care se circumscriu clar doar unui singur domeniu, că angajarea răspunderii nu se poate face asupra unor proiecte legislative complexe, care prin efectele lor pot depăși limitele previziunii parlamentare. ...