Decizia CCR nr. 52/2020Punctul 4

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul a susținut că normele criticate sunt neconstituționale întrucât, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 302/2004, hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții. Aceasta reprezintă o facilitate pentru persoanele condamnate în străinătate printr-o hotărâre definitivă vizând alte fapte decât cele pentru care s-a pronunțat și instanța română, instituinduse astfel un tratament discriminatoriu în detrimentul condamnaților pentru aceleași fapte penale pe teritoriul a două state diferite. Or, în contextul unor dispoziții legale care stabilesc un astfel de tratament pentru această ultimă categorie de condamnați, situația existenței a două hotărâri potrivnice de condamnare pentru aceeași infracțiune nu va putea fi soluționată niciodată, întrucât textul de lege interzice recunoașterea hotărârii pronunțate în aceste condiții de către statul străin. ...